Ce v-a decis sa va casatoriti?

Citeam undeva ca oamenii sunt ca taxiurile cu luminile verzi aprinse, daca se nimeresc doi cu aceeasi culoare, se interconecteaza si de aici pana la rochia alba cu dansul miresei e doar un pas. Cum ca n-ar conta similitudinile dintre ei, cultura sau caracteristicile tehnice, ci doar simplul fapt ca la un moment dat simt nevoia sa faca pasul si se risca.

Cred ca de mica asta a fost aspiratia mea cea mai mare, nu sa ajung cineva renumit intr-o anume profesie, ci sa ma marit cu printul din poveste, chiar daca pe parcurs am remarcat ca n-are cal alb si nici palat, iar mastiroaia era deghizata intr-o mama soacra cu aparente amabile! Era suficient ca mi-as fi donat de buna voie un rinichi pentru el (asa mi-a definit cineva dragostea lui suprema!), atat ficat cat ar fi avut nevoie la o adica si cam toata viata mea de tinerica nu foarte mult trecuta de 20 de ani. Sa fi fost tonele de povesti pe care mi le citea de mama inainte de culcare in copilarie sau induse de cartile siropoase interminabil rumegate asiduu in adolescenta, habar n-am! Cert e ca o buna parte din viata mi-am cautat „jumatatea” si dupa ce am gasit-o, am cam ramas fara scop, leganand copilul fara alte ganduri. Am vaslit printre cei cativa pretendenti din facultate si am decis ca cel care-mi citea gandurile fara sa le rostesc si se dovedea atat de atent cu plictiselile mele gospodaresti, ar fi tocmai potrivit de sot. Ca sa fiu foarte sincera, m-am aruncat cu toata puterea sentimentelor mele navalnice si zapacite, considerand ca iubirea poate tine loc de orice… si o vreme chiar a tinut!

La un alt pol, povesteam cu o amica, despre iubiti, patimi, casatorii, inselari, redistribuiri. Avusese o idila platonica alaturi de un coleg de serviciu, pe care imi marturisea ca-l iubise din absolut tot sufletul, cu fluturi in stomac, cu ameteli cand era in aceeasi incapere cu el si ca a fost prima oara pentru ea cand traia asa ceva. Si cum, am intrebat eu naiv, cu sotul tau nu ai simtit la fel? Nu, a sosit raspunsul neted. Evident ca urmarea mi-a plecat inainte de a mai putea cenzura ceva: si atunci de ce te-ai mai casatorit cu el??? Pentru ca a umblat foarte mult dupa mine si m-a innebunit de cap!  Am inghitit in sec si m-am intrebat daca un astfel de motiv e bun pentru a te lega de un om pe o viata si daca, de fapt, nu are o sansa mai mare de-a rezista peste ani, decat sentimentul puternic care arde si se stinge cu timpul?

Asadar cand iti dai seama ca omul de langa tine e potrivit pentru a face pasul decisiv? Te uiti in jur sa iei pulsul prietenilor( faci recensamantul celor imprerecheati cu acte sa nu ramai ultimul), ai un declic in care stii ca vrei si nu mai poti astepta(daca no iau eu si mi-o ia altul???), te trezesti dimineata si realizezi ca te-ai saturat sa-ti fie frig la degetul inelar stang(ce bine m-ar coafa o verigheta!), realizezi ca viata e scurta si cauti o asigurare pentru vremea cand vei fi mai putin frumos, slab, istet? Va mai amintiti ce v-a facut sa va decideti si cand?

32 thoughts on “Ce v-a decis sa va casatoriti?

    • as zice cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca! bucura-te de-o perioada in care poti face doar ce vrei tu, legata de cineva iti cenzurezi unele dorinte😉

  1. La noi a fost simplu.🙂 Repartiția guvernamentală a absolvenților (parcă așa îi zicea) îi grăbea pe toți care se doreau împreună să facă marele pas la sfârșitul anului patru de facultate. Altfel, riscul era să ajungă unul hăis și unul cea și să se dăstrame totul. Îți imaginezi o relație la distanță fără internet și telefon mobil? Eu nu prea.🙂 Așa că la 22 de ani si un pic am spus DA. Se întâmpla acum 28 de ani (de fapt mai sunt 27 de zile până atunci). Și nu-mi pare rău.🙂

  2. La mine a fost … si fluturi in stomac( balbaieli si picioare tremurand la vederea lui) si o nebunie de-a mea🙂 Ceva din ce ai descris si tu la inceput, se invartea in capul meu + cå am tot vrut så må cåsåt. pe data mea de nastere 21, la 21 de ani😀 Asa cå, exact cu 6 luni ianainte de data asta cand m-am indrågostit … am gråbit un pic lucrurile😉 si nu regret. Pe 21 luna asta se fac 18 ani din ziua aia, iar eu 39🙂 Probabil dacå cercetam trecutul lui, religia, etc. si pårerea fam. sau a prietenilor mei, råmaneam nemåritatå🙂

    • ai simtit tu ca e un sentiment bun si ai facut-o! va doresc si voua multi ani fericiti impreuna! stii, cand vad exemplele voastre ca se poate si altfel, mi se umple inima de bucurie! am stiut mereu ca nu toti oamenii sunt la fel, exista valori si lucruri pentru care merita sa lupti!

      • Multzumesc🙂 si sper si pt. tine la fel. Pårerea mea e` cå nici o datå nu-i tarziu pt. a gåsi adevårata dragoste, doar så fi pe fazå!

  3. Se spune ca, ti se pune un val pe ochi si nu mai vezi pe nici un altul pana dupa…casatorie.
    A fost iubire…poate, nu chiar atat de multi fluturi dupa cum se scriu in romane…dar a fost iubire.Eram copii…eu cel putin inca ma mai consider uneori copil.Aveam 20 de ani si inca nu aveam habar pe deplin de ceea ce insemna …ce avea sa urmeze.Nu eram atat de ” cultivati ” pe atunci ca tineretul de astazi.Iubire, curiozitate,dorinta de avadare/ inca mai este iubire!🙂

  4. Nu am de gand sa ma marit. Imi place libertatea , traiul in doi asa cum e , imi plac calatoriile si viata pe care o am
    Unii numesc asta egoism, sa le fie de bine.
    Eu o numesc bucuria de a trai. Nu imi impart traiul cu o persoana. Ci impart cu altii ceea ce mi-a oferit mie Viata.

    • mie mi se pare super ok ceea ce prezinti tu. n-am pareri preconcepute, ci doar niste chestii de religie pe care incerc sa le respect.
      uneori trebuie sa fii si egoist, daca nu ai grija tu de tine, nu are nimeni…

  5. Daca m-as fi luat dupa sfaturile pline de bunavointa ale familiei si prietenilor, probabil si in ziua de astazi as fi fost tot singura si nefericita. Am fost avertizata ca este superficial, ca nu s-a maturizat suficient si am descoperit ca era exact opusul a ceea ce mi se spusese.
    A fost clipa aceea nebuna, in care iti spui ca el si doar el te poate face fericita…🙂

  6. Eu m-am casatorit din iubire, nici macar nu mi-am pus intrebarea daca e el The One,daca ma insel, sa mai astept, sa mai intreb! Am facut intotdeauna ce am simtit! Au trecut 5 ani de atunci🙂

  7. Dragut subiect!
    La mine a fost acel declic, intr-un anumit moment mi-am dat seama ca el, sotul meu actual, imi era menit ca partener de viata. Si el la fel. Fluturii din stomac se cam ridicasera spre creier, dar cred ca pe undeva a fost mai bine asa… Eram maturi, trecuti de 20 de ani. Poate ca e mai romantic si mai frumos sa se intample la 20 si regret ca nu mi-a fost dat asa, dar – cu bune si cu rele – am reusit sa convietuim 16 ani.
    Daca mi-ar fi spus cineva ce inseamna casatoria, copilul, lupta asta surda pentru a cladi ceva impreuna, poate ca n-as fi avut curaj sa fac vreodata pasul casatoriei. E foarte mult neprevazut…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s