Lucrurile bune se intampla

Cu ceva vreme in urma, insotind o persoana draga la o operatie am intrat in contact cu un medic interesant. Izbindu-ne zilnic de cateva ori pe zi, am inceput sa intrezaresc printre explicatiile medicale si recomandari, un om interesant pe care mi-ar fi placut sa-l ascult in conditii mai relaxate. Cred ca s-a intamplat multora sa ai impresia ca unul dintre oamenii intalniti are multe de spus, iar tu o gramada de urechi de facut palnie sa „furi” un pic din intelepciunea lui. Din pacate omul era ocupat pana peste cap, iar dupa cateva zile spre bucuria mea problema chirurgicala se rezolvase cu succes si am fugit cat mai departe de spital. Ramasesem insa cu o urma de regret de a fi vorbit prea putin cu acel om sau mai degraba mi-as fi dorit sa am certitudinea ca este asa cum mi l-am inchipuit eu, interesant si in afara profesiei. Obisnuiesc sa spun, dupa atatia ani lucrand in aceeasi firma, ca inevitabil toata lumea ajunge prin biroul meu pentru o nevoie sau alta. V-ati prins! Dupa mai mult de doi ani, doctorul care ma uimise prin comportament ireprosabil si stiinta mi-a calcat pragul. Desigur ca lipsindu-i halatul alb si autoritatea de pe sectie, nu l-am recunoscut(spre rusinea mea maxima!) din prima clipa, pastrand doar senzatia de persoana cunoscuta…dar de unde??? La tranta cu memoria vesnic terorizanta, am discutat putin despre bransa in care activez, moment in care am avut cateva sclipiri (mda ma uimesc si eu adesea pe mine!) si am realizat cu bucurie cine este. Mi-a retezat „recunostintele”, in sensul ca si-a facut doar datoria ca noi toti la orice alt job si apoi am navigat prin tot felul de subiecte Heliade, Socrate, religie, putina politica, cazuri medicale, feluri de oameni, educatia copiilor mari si modul de reusita in raport cu familia sau prietenii. Desigur ca telefonul lui a sunat de cateva ori, pacientii si spitalul fiind o slujba fara pauze. Intr-un final  scuzandu-se ca mi-a rapit timpul a plecat sa mai salveze niste vieti. Am privit in urma lui si m-am gandit cand are timp sa exceleze la munca si sa stie atatea lucruri din afara domeniului lui, sa-si pastreze bunul simt si umanitatea, respectul si atentia pentru fiecare om pe care-l intalneste? E adevarat ca face parte din generatia veche, educata temeinic, care si-a luat examenele pe creierul propriu, nu ascultand in casti dictarile unui prieten.

M-am bucurat sa constat ca am intuit bine, omul interesant pe care-l ghicisem in spatele halatului este mai mult decat un excelent medic, e un filozof atent, cu dragoste de frumos si valori corecte. Poate vi se pare naiv, dar lucrul asta mi-a imbunatatit ziua. Acum am certitudinea ca exista si altfel de oameni decat cei de care ma izbesc mereu pe strada in masini bengoase si cu manele urland! Voi cu ce lucruri bune va laudati?

18 thoughts on “Lucrurile bune se intampla

      • Sa fi convinsa de asta.Din pacate acesti oameni , nu numai ca sunt atat de frumosi la suflet si la minte , dar sunt si modesti si vor sa ramana anonimi sau numai in cercul lor de oameni ce ii apreciaza!Ceea ce , pana la urma , nu e un lucru rau!

      • acest lucru l-am remarcat si eu, modestia. cand i-am spus ca merita laude, ca face ceva ce nu poate face oricine, m-a privit surprins. exista si oameni care nu asteapta laude pt cel mai mic gest, cand isi fac doar datoria…

  1. sunt de acord cu Ana-Maria, oamenii astia sunt de obicei modesti, nestiuti de „publicul larg”. o explicatie o gasesc in faptul ca ei nu au nevoie sa dovedeasca nimic nimanui, nu sufera de vreun complex din acelea care ii fac pe unii dintre semenii nostri sa se dea in spectacole penibile. ah, da, pentru ca oamenii de genul medicului din povestea ta au foarte mult bun simt, o marfa rara in zilele noastre🙂.

    • si o fina cunoastere a omului pe care-l au in fata. de obicei isi fac treaba si dispar tacuti spre urmatorul pacient.
      asa-i, sunt constienti de valoarea lor nu au nevoie de laude. spunea la un moment dat ca-i pare rau ca n-a plecat in canada, insa avea parintii aici si trebuia sa aiba cineva grija de ei. am zambit si i-am spus, ca si pe noi trebuia sa ne vindece cineva, iar rostul lui a fost aici. l-am vazut meditand…

  2. O adevarata placere sa intalnesti si sa discuti cu astfel de persoane. Prin prisma meseriei eu am norocul si marea bucurie sa cunosc an de an oameni deosebiti(ca cel descris atat de frumos de tine in articol). Si, in masura in care se poate, de la fiecare invat ceva nou. Recunosc, de cele mai multe ori discutiile filosofice, savante, ma depasesc. Dar le ascult cu drag.

    • si pe mine m-au depasit unele din cunostintele domnului doctor, dar e atat de placut sa dai peste un om cultivat, intr-o tara in care cei care citesc sunt priviti ciudat.

  3. Eu, da, am avut surpriza de a descoperi că o anumită persoană, pe care o ştiam de vreo zece ani, şi care mi se părea comună din cale afară, are o imaginaţie şi un simţ al umorului cum rar poţi întâlni.
    Deci, da, pot exista şi surprize de-astea plăcute.🙂

  4. Desi sunt foooarte modesta nu pot sa astept sa ma laude altii asa ca ma laud singura: am avut placuta surpriza sa ma descurc si sa reinstalez nu stiu cum se numeste chestia aia pe care ne-o resetase conducerea ca sa nu ne mai putem juca pe calculator! Dar nu le-a mers, ca am dat eu telefon la un consultant, adica la Copilu’ si mi-a spus ce sa fac, pas cu pas. Asa ca sunt mandra de mine ca le-am dat colegelor posibilitatea sa se joace in ciuda sefilor! Eu ma joc pe laptopul propriu, mie n-au ce-mi face.:))

  5. Pe cand lucram mai intalneam si eu astfel de oameni, in mare parte timizi, dar cand reuseau så se relaxeze si deschideau gura … era o plåcere så-i ascult. Dar acum 3 såpt. am fost cu al meu sotz in spital ( avea dureri de spate si de fapt era o micå pietricicå la rinichi) si dr. care era de gardå era … un tip de nota 10🙂 Frumos, destept si cu o privire påtrunzåtoare din cauza cåreia må tot fastaceam, spre amuzamentul sotzului si a dr. …. så mai zic cå m-am trezit visandu-l ?! :D( la mine nu prea se intamplå asa ceva ) El fiind specialist in domeniul virusilor si a imunologiei a vb. despre Africa, safari si virusi … iar eu må gandeam cå si eu puteam ajunge dr. dacå aveam un asa profesor😉 si avea maxim 40

    • cel de care vorbesc cred ca-i trecut bine de 50, am eu o afinitate spre barbatii destepti, mai in varsta🙂
      adevarul e ca inteligenta e tare atractiva. dublata de experienta intr-un tinut exotic deja capteaza toata atentia1, te inteleg perfect!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s