Dau o fuga sa renasc!

Nu foarte des, insa la cativa ani ma trage ata acasa, in Moldova, in locul in care m-am nascut. Uit ca orasul si-a schimbat aspectul, ca strazi intregi arata atat de diferit ca nu ma regasesc, ca oamenii din blocul unde am vietuit 18 ani, s-au dus pe rand spre alte zari si urcand pe scari nu cunosc pe nimeni… sau distanta m-a facut o straina pentru putinii ramasi si ma cuprinde dorul… Nu mai intru in gara cu usa vagonului larg deschisa sa simt fizic apropierea de locul de bastina, acum exista autobuz mai ieftin, mai rapid si direct… desi mult mai incomod.

Strandul in care imi faceam vacantele de vara aud ca s-a renovat, desi cu greu imi sterg din minte ultima data, acum vreo trei ani, cand am zarit in trecere apa din bazin de-o culoare incerta tratata en-gros cu clor, cu un rezultat dezgustator. Astept sa vad minunea!

O parte din prietenii din copilarie s-au strans pentru cateva zile de prin tarile  nu neaparat calde, dar clar mai ofertante si pare o ocazie bine venita de a depana amintiri la un pahar bautura rece nu neaparat alcoolizata. Asa ca voi da o fuga la cel de-al doilea „acasa” pentru cateva zile. Va doresc zile senine, relaxate si sa ne vedem cu bine!

28 thoughts on “Dau o fuga sa renasc!

    • am facut putine fotografii si inca nu le-am descarcat de teama ca ma apuca dorul🙂
      am avut o saptamana relaxanta, in care parca si mintea mi-a luat pauza, am lenevit si am depanat povesti…

  1. Relaxare placuta si incarcare maxima a bateriilor…cat despre renastere…eu as fi dezamagita daca m-as intoarce dupa atatia ani…nimic nu mai este la fel si atat de multe s-au schimbat incat…nimic nu-mi mai aduce aminte decat…amintirile!

    • orasul e schimbat de mult timp, iar locurile stiute trebuie sa le caut bine si le recunosc destul de putin. ramane totusi atmosfera locului pe care n-o pot explica, e sentimentul de apartenenta pe care probabil ca n-am sa-l simt niciodata aici in timisoara, desi am trait mai multi ani aici decat acolo.

  2. Acum locuiesc la 20 de minute de mers pe jos de blocul unde am copilarit, dar cand trec pe acolo parca nu mai seamana deloc cu ceea ce este in amintirile mele. Prietenii mei s-au dus in patru zari, blocul a fost renovat, vad numai mutre necunoscute… M a simt de parca as trece pe o strada care imi e straina…😦

    • dupa multe socuri succesive, m-am obisnuit ca acolo nu mai e locul cu oamenii asa cum il/ii stiam eu, dar cu toate astea a ramas ceva, pe care nu stiu daca-l vad, dar il simt cu siguranta. parca fiecare coltisor imi aminteste o poveste. cred ca vad orasul cu ochii mintii si pe undeva mi se pare amuzant ca dupa atatia ani sa gasesc intrerupatorul pe intuneric in casa scarii sau diferite scurtaturi printre strazi, ramase neschimbate.

  3. Oare de ce ai fugit de acasa? In cautarea zilelor mai reci sau mai calde?
    Poate ar trebui sa citesc din urma
    Odihna placuta- poate te-ai si intors

    • sa stii ca nu zici rau, am gasit zile usor mai racoroase… sau cel putin asa se simteau de pe marginea bazinului la strand🙂
      asa-i, m-am intors, relaxata si cu ganduri doar bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s