Faza cu renascutul- continuare

Am promis ca ma duc sa fac o treaba si am facut-o cu varf si indesat,  diferit. Ca de obicei socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ: am plecat cu elan elaborat, sa rascolesc orasul, sa fac poze la fiecare tufis, cladire sau reprezentare mai acatarii si am finalizat zacand pe sezlong la strand, facand eventual o poza cu telefonul, ca aparatul foto mi-era prea greu sa-l car, stand la povesti pe terasa cu tot felul de cunostinte pe care le vad din an in Paste (interval de minim trei ani), alergand iute sa mai forfechez cu mama ultimele noutati din bloc, ce-a facut primarul asta nou, cum si-a inchis vecinul balconul, ultima carte de la biblioteca a vreunui autor din America Latina sau sa-i povestesc actiunea politista a alteia pe care o cumparasem amandoua si eu tocmai o parcurgeam, iar ea nu si-o mai amintea. Am vorbit mult, am depanat amintiri, le-am completat cu alte amanunte, mi-am revazut colege din clasa a 8-a (mda, incredibil, am avut candva si varsta asta!) pe care credeam ca n-am sa le recunosc, dar nu s-au schimbat chiar atat de mult, mi-am redescoperit colega de banca timp de 12 ani, pret de un plimbat de caine si-o inghetata savurata in ritmul patrupedului (unii oameni chiar sunt ocupati!).

M-am mirat, ca de fiecare data, de lipsa plopului imens din fata dormitorului a carui coroana o vedeam prima data cand deschideam ochii si de panorama de la etajul patru al patratelului in care am stat toata copilaria. Am dormit, in sfarsit, cu geamul deschis toata noaptea, fara sa-mi latre in creieri toti cainii vagabonzi sau sa tresar cand isi ambaleaza masinile smecherii fara somn. Am aspirat cu toate simturile linistea profunda de statiune de munte a orasului plasat domol la poalele delusorului, care pare tot mai scund pe an ce trece. Linistea a continuat si ziua, chiar daca-mi incordam auzul sa disting o intensificare de voci, o altercatie de soferi grabiti sau o bormasina de constructori pusi pe treaba. Totul curge in alt ritm acolo, distantele sunt mici, risipa de energie minima.

M-am trezit din nou copil, cu micul dejun pregatit dimineata pe masa, cu scrutarea atenta a mamei sa vada daca am mancat tot, cu rasfaturi dulci si tratatii la intervale de sugar. Noroc ca am primit derogare uitand intentionat de paine, ca altfel deveneam pufoasa, ca de fiecare data cand ma alimentez moldoveneste! Zilele au trecut in zbor si am ajuns din nou acasa, naucita de viteza si intensitatea trairilor. Imi mangai amintirile si ma tem sa descarc pozele de frica dorului care ma trage inapoi. Sunt in convalescenta, voi cu ce va mai laudati? Concedii, doruri de locul natal, zadufuri, unde albastre?

15 thoughts on “Faza cu renascutul- continuare

  1. Mi-e dor de zilele in care mama era sanatoasa si ma oprea la ea la masa, ma supraveghea sa mananc tot, de parca eram tot copilul de altadata! Acum asteapta sa ii dam noi de mancare…😦
    Te mai las putin, apoi vin sa vad poze cu patratelul copilariei tale…
    Nu stiu daca te-am intrebat vreodata… Iti citeste fata blogul?

    • inca nu le-am descarcat, mai aman putin momentul, dar va fi curand ca incep sa fiu curioasa si eu.
      l-a citit la inceput cand nu aveam cititori si cantam mereu cat de necajita sunt🙂
      sanatate multa mamei tale!

  2. Ai mancat placinta de-aia de care se face in Moldova? Nu mai stiu cum se cheama…..
    Si poze nu ne-ai adus?
    Oarecum mi-ai transmis un sentiment placut povestind despre masa de dimineata pregatita de mama ta. Imi imaginez povesti lejere,priviri de alint, verdeata si….mirosul mamei. Nu-i asa ca fiecare mama are un miros de neuitat?🙂

    • n-am mancat poale-n brau(presupun ca nu te referi la mamaliga😀 ) ca orasenii si-au cam uitat deprinderile alea vechi. in schimb am mancat tot felul de chestii, mai ales fructe- mama a decis sa ma vitaminizeze🙂

  3. Nici vacanta, nici planuri de vacanta nu am avut, nu am. Insa ma pot lauda cu o revenire in blogosfera, o intoarcere la normalitate. Dar vad ca tu ai avut parte de o noua aventura prin tara. Asta numesc eu viata frumoasa!😀😛

  4. Foarte frumos , dar cam scurt , este? Intoarcerea la radacini e mereu frumoasa si revenirea in realitate te smulge la propriu din bucuria revederii cu cei dragi!
    Hai ca poate , in afara de fantana racoroasa , poate vedem si alte fotografii frumoase! Ce zici?😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s