Terapie prin shopping la Second Hand

Mda, am strambat si eu din nas ani de-a randul la gandul de haine purtate, clai de rascolit, mirosuri ciudate si mici defecte, desi admiram intens cele cateva persoane ce se imbracau original, gandind ca dau carute de bani pe haine! La prima mea iesire in Italia, o prietena buna imi ghicea romancele dupa cum erau imbracate pe strada: eternii blugi 3/4 de culoare bleu si tricouri colorate. Dupa cateva zile incepusem sa le ghicesc si eu, urmarind in schimb avida modul in care se infasurau in haine italiencele, cu accesorii deosebite, culori interesante, croiuri originale. Atunci am realizat ca as putea fi diferita de turma si mi-am purtat bermudele-uniforma doar cand n-am avut alta optiune (nu vreau sa-i arunc, sunt atat de practici!!!).

Revenind, se facea ca-mi trebuia o rochie de zi pentru o sindrofie si am realizat ca nu vreau sa sponzorizez jumatate din salar pe ceva ce port rar spre deloc. Din experintele trecute, cum nu frecventez nunti si petreceri dansante, am investit in rochii de „printesa” pe care le-am purtat de maxim 2-3ori pana au iesit din moda, iar acum hranesc moliile cu ele.

Pe de alta parte, sunt novice in defrisari gen second-hand, asa ca am luat o prietena cu experinta si abilitate in a zari potentele unei haine dincolo de aspectul sifonat. Pasind timid sa ma imprietenesc treptat cu mediul, aplecand capul bine spre un subsol, am zarit de la intrare o rochita simpatica pe manechin. Am rascolit bine bulendrele de pe umerase si am achizitionat dupa o proba rapida ce zarisem din prima. Apoi am migrat peste drum, in alt subsol, deja relaxata, frunzaream de placere si gasind preponderent ce nu-mi doream: rochii negre! Mai am doua acasa, deci aspectul de „vaduva neagra” ma lasa rece! Spre finalul randului, descopar un imprimeu interesant, scot, probez si voila! am achizitionat a doua rochita! Deja dadeam din coada si aveam un zambet de la o ureche la alta!

Intr-un final am zis sa aruncam o privire la ultimul magazin ce prezenta o bluza colorata la intrare. Toate hainutele erau la acelasi pret, asa ca m-am scufundat cu maxima incantare iar printre rochite! Dupa ce am extras vreo 5-6 numere posibil castigatoare, mi-am rotit ochii spre cabina de proba, unde ce sa vezi? era coada! si fiecare duduie tinea pe brat cateva articole. Am concluzionat: durata procesului- o vesnicie! Ochind un colt mai retras, am scanat sa vad daca exista barbati in proximitate si am inceput sa imbrac/dezbrac tot felul de chestii prin metoda suprapunerii, tragand cu chin unele peste altele pe sus, scotand pe jos si razand ca zapacitele. Doamnele de la cabine, ce se plictiseau asteptand, urmareau cu priviri nedumerite cum apaream in fata oglinzii echipata mereu altfel, pana am lichidat si selectat inca doua rochitele( devenisem greu de oprit)! Noroc ca am terminat banii, altfel ma prindea ora inchiderii in coltul magazinului, facand striptease dupa umerase!

Am incheiat ziua lunga de vara la o terasa in fata unei bauturi racoritoare si planuind  la urmatorul salar o alta escapada la rasfoit bulendre in cautarea tinutei perfecte cu bani putini. Voi cat de prieteni sunteti cu second-hand-urile?

31 thoughts on “Terapie prin shopping la Second Hand

  1. Pe mine nu ma deranjeaza deloc sa cumpar cate ceva de la second hand. Uneori ma duc sa ma uit numai. Decat o haina cumparata la piata, noua, prefer una de la second hand. E mai de calitate și nu costa foarte mult. În plus ai deja garantia ca nu intra la apa, nu se decorloreaza ori nu si modifica tinuta. De multe ori gasesti haine aproape noi pentru ca aici, in Germania, de exemplu, se arunca hainele cumparate in sezon. Sunt ieftine, raportat la salariu si mereu apare ceva nou. In nou, in perioadele de reduceri, la toate magazinele, sunt reduceri f. mari. Astfel cumperi haine de f. buna calitate la un pret mic si nu iti pare rau sa renunti la ele cand faci ordine in dulap.

    • eu inca ma mai lupt cu tare mostenite si fixisme de regina scapatata. iarna trecuta am dat o spinare de bani pe o rochie in figuri si acum ma gandesc ca n-am facut cel mai destept lucru posibil🙂

      • Eu nu ma omor sa dau multi bani pe haine. Aici de exemplu, lumea te rade daca cheltui mult pe haine cand le poti lua la preturi mici. Sunt magazine in care, pretul unei haine este redus saptamanal. Sunt altele care au reduceri de 70 de suta, cam o data pe luna. Nemtii isi permit sa isi cumpere multe dar sunt atenti cu cheltuielile. desi locuiesc intr-un oras mare nu am vazut pe nimeni afisand produse de lux, ostentativ, cum se procedeaza in Romania.

  2. Eu, cum sunt mereu pe fugă, nu prea am timp și răbdare de petrecut în second hand. Nu că nu mi-ar plăcea. Acum mulți ani am lucrat la o firmă care printre alte activități avea și un astfel de depozit. Petreceam ore întregi printre munții de saci.🙂 Și găseam adevărate comori. Ce vremuri…🙂

    • sa stii ca asa le vad si eu, ca pe niste comori! fata de ce exista la noi prin magazine, ca idei, croiuri, culori si nu in ultimul rand calitatea materialului! eu abia am prins gustul, sper sa ma ajung la frunzarit🙂

  3. Arareori cumpar ceva nou „de printesa”, haine noi cumpar doar pentru don`soara ca ea e mai cu fitze…inafara faptului ca ceea ce cumperi de la second nu gasesti in magazine, mai este si faptul ca materialele de azi nu se compara cu ceea ce era, ca si textura, rezistenta,culoare…
    Eu am vazut „doamne bine” care practica acest sport…si cand spun doamne bine ma refer la doamne care ar cumpara lejer din orice magazin fara sa priveasca pretul pus pe eticheta.

    • asta stiam si eu, dar nu-mi venea sa cred ca doamnele bine intra in asemenea magazine! pana la urma cred ca rascolirea secondurilor imi era oprita de ideile mele invechite pe care sper sa le birui odata! chiar ma uitam la o rochita pe care am dat de doua ori mai mult decat pe cele cumparate cu ocazia povestita si dupa cateva purtari parca incepe sa se scamoseze… in mod clar nu si-a meritat banii!

  4. N-am nicio greaţă să intru în magazine second.hand. De multe ori căutând ceva de zic cu zi, am dat peste rochiţe de seară sau compleuri care, luate, ne noi-nouţe, ar costa o căruţă de bani. Ei bine, pe alea merită să le iei fiindcă nimeni nu poartă zilnic rochii de seară, deci sunt relativ noi.
    În America, de pildă, femeile, când se pictisesc de anumite haine sau le rămân mici, le duc la asemenea centre, unde le vând aproape simbolic, dar rămân apoi şi îşi aleg altele, tot la preţ de nimic. Mi se pare o metodă foarte inteligentă de a-ţi reînnoi mereu ţinutele.

    • pe de alta parte, rochiile astea de ocazii purtate de cateva ori, le-au vazut toate cunostintele si nu le mai poti purta, ca se uita stramb toata lumea. eu inca sunt la conceptul de „haine de duminca” un rand, doua, bune, tinute in dulap pentru ocazii si evident iesite din moda in scurt timp🙂

  5. Nu am rabdare sa scormonesc prin seconduri, sotia avea, dar de cand a descoperit site-uri gen miniprix facem comenzi la greu.🙂
    Barbat fiind, la mine functioneaza excelent terapia prin shoping, dar dupa ce trec de casa de marcat, revin la starea initiala.🙂

    • 😆 reversul medaliei! totusi cand ai de mers undeva sau iti trebuie un anume gen de haina, nu te prinzi cu mainile de cap ca nu stii pe ce sa pui mana!
      bun venit, cronicarule!

  6. Fac si eu terapia asta macar odata pe luna. Dincolo de calitatea marfii(mult mai buna decat chinezismele de pe piata) si de pretul foarte acceptabil mie imi place ideea scotocitului, e ca o arheologie vestimentara. Acolo mi-am gasit cele mai bune costume de spital si cele mai non-conformiste bluze de care sunt tare mandra. Si multe chiar sunt noi!Anul trecut am achizitionat un sacou barbatesc de fitze, cu eticheta fostului proprietar si cu toate dimensiunile, era un „sir” englez care si-l facuse pe comanda, nu mi-ar fi ajuns salariul pe un an sa cumpar eu asa ceva.:) E drept ca nu-l imbraca nimeni, sta pe umeras in dresing dar se cheama ca am facut o achizitie, nu?:))

    • pana la urma s-o gasi cineva sa-l poarte intr-o ocazie speciala!🙂
      eu mi-am inchipuit ca-mi trebuie o anume dispozitie sa fac treaba asta. dar dupa ce mi-am gasit prima achizitie, eram ca pestele in apa, puteam proba si cumpara tot magazinul!

  7. eu am niste piese colosale de la sh, multe dintre ele nou-noute. ca sa nu mai zic de vasaraie, castroane, vaze cum nu mai gasesti acum, cumparate cu maximum 4 eur. am avut multa vreme prejudecata cu sh-ul, pana cand m-a pocnit mania vintage. dupa ce mi-am luat niste tepe majore de copil prost pe net (nu in sensul ca erau lucrurile nashpa, ci ca am platit imens pe ele si nu, nu-s copil, dar toanta da, am fost :D) am inceput sa bat si eu sh-urile. acum am unul pe care il vizitez in mod frecvent, e in drum spre job, e asa, ca un fel de taram la micilor minuni🙂

    • incep deja sa ma linistesc. ma gandeam ca asta e o manie pe care o practica multa lume, dar n-o recunoaste nimeni🙂
      eu am spatiu putin si loc spre deloc pt obiecte decorative, insa am senzatia ca inaintand in varsta capat tot felul de manii, nu-i exclus sa ma cuprinda si pasiunea asta…

  8. In Anglia este o alta cultura a sh. La ei se numesc vintage sau car boot sale fiindca se tin in locuri de parcare si vin cu masinile. Se vand chestii pe nimica, 5 lire fiind un pret mare! creme de firma mark and spancer body shop etc la 1 lira. Acolo faceam mult shopping de acest gen fiindca vedeam si cine le vinde si nu ma deranjeaza la parfumuri cosmetice si creme chiar deloc. Ochelari de soare si alte obiecte decorative. Jucarii etcc
    Cu hainele nu prea sunt prietena fiindca nu am rabdare si gasesc mai greu marimea mea. Care sunt zici ca-s pt femei 60+

    • aici in timisoara exista traditie a targurilor astora gen talcioc, unde fiecare isi vinde tot ce are pe acasa, vechi, nou, purtat sau cu eticheta. pe vremuri gaseai tot felul de comori, intinse direct pe jos. ce-mi place la sh-urile de acum e ca-s mai spalate, hainele pe umerase, poti sa studiezi si sa tragi o concluzie fara sa rascolesti in vrafuri de carpe…

  9. 😀😀😀 Anca , Flavia este cel mai bun magazin second pe cateva hectare!😀 Daca ai stii ce rochite , bluzite si pantaloni bestiali mi-am luat de la gramada de haine si cum m-am dat mare cu ele la job…hehehehe…😆 Incearca piata Flavia , pe bune ca , in afara nervilor de aglomeratie , vei ramane fascinata! Sa vezi in Flavia cate doamne doctor , avocate , procuroare , farmaciste si alte duamne de lume spalata si buna…deh!😆 , se imbraca de la gramada de tigani ce aduc haine cu TIR-ul din Germania!😉
    Sa porti sanatoasa achizitiile!

  10. Terapia prin shopping functioneaza de minune si in cazul meu, insa doar in rarele momente cand am suficienti bani pentru satisfacerea acestei pasiuni. Din pacate nu cunosc magazine sh cu lucruri dragute.

  11. Rar intru din acelasi motiv ca n-am chef sa scormonesc dar ma mai duc cu mama sau cu o prietena cand au ele chef
    Imi place sa-mi cumpar curele de la second daca gasesc ceva dragut din piele (sunt la jumate de pret dar nu intotdeauna un pret ….de second mai ales daca arata ca noi)
    Nu mi se pare mare filosofie sa cumperi de la second, le speli si gata, conteaza sa-ti placa si sa-ti stea bine.

    • eu aveam asa o retinere, iar mania mea de a gasi defecte fiecarui articol de imbracaminte nu ma ajuta deloc🙂
      totusi pana dau peste un card plin lasat cu ingaduinta pe mana mea… voi incerca sa mai rascolesc!

  12. In anii trecuti rascoleam fara nici o retinere magazinele sh, insa in ultimul timp nu mi-a mai fost aminte, poate si pentru ca nu mai am cu cine sa merg…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s