In jurul unei nunti de argint

Dupa tot felul de planuri, alegeri de torturi si rochite, a sosit si ziua cea mai ofertanta din luna aceasta (cel putin pana acum!). Am inceput pregatirile devreme, pictandu-ne ochisorii, tuguindu-ne buzele in oglinda, urcandu-ne pe tocuri (pentru mine asta e chiar eveniment marcant!), scrutandu-ne atent siluetele in oglinda. Am cedat fetelor si le-am lasat sa ma carlionteze, sa-mi umbreasca ochii cu vreo trei nuante si am imprumutat o culoare indrazneata de ruj, in ton cu rochia. Totusi dupa ce am masurat mintal distanta pana la statia de taxi, am luat tot sandalele fara tocuri, urmand sa sar in pantofii cucuiati, la fata locului. Tinute sclipicioase, flori multe, mirii sarbatoriti cu ceva ani in plus, dar la fel de frumosi si indragostiti! Sunt cupluri care se completeaza atat de frumos, incat e o placere sa petreci timp in jurul lor! Slujba frumoasa de la biserica a fost umbrita usor doar de valurile de transpiratie ce-mi siroiau pe sub rochie, sub impresia alarmanta ca ma voi transforma intr-o masa de lichid. Am facut cateva poze si ne-am ingramadit cu florile in brate spre restaurantul din afara orasului unde se tinea dezmatul.

Acolo, alta viata! O gradina cu terasa din lemn, cu o revarsare superba de flori si verdeata, o cascada micuta, liniste si „sala luminilor” mobilata cu destule candelabre in forma de floare cat sa-i justifice denumirea. Printre felurile delicioase de mancare, am cautat retele sa ne fudulim pe FB cu evenimentul si locatia, ne-am pozat cu tot ce misca si arata mai deosebit, cadere de apa, prieteni, rudele mirilor, bebelusa vecina de masa cu ochisorii albastri asortati perfect cu rozul rochitei, tort si pahare de sampanie. Ca de obicei, am rezistat fix trei dansuri pe tocuri, moment in care am considerat ca am facut destul impresie buna si am sarit inapoi in sandalele joase care mi-au permis sa valsez, sa ma scutur in ritm de tango, sa topai pe Goran Bregovici urland „Kalasnicov!” din toti plamanii sau pe Voltaj „20 de ani” (fosta-i lele…), sa rup niste hore ardelenesti nu prea rapide sau piese sarbesti de mi-au sfarait calcaiele. Ne-a mai sabotat din cand in cand domnul care se ocupa de muzica, gandind ca piesele de pe vremea bunicii (e adevarat, hit-uri la vremea lor) vor fi gustate ca atare. Din nefericire putinii tineri prezenti nu s-au ridicat de la masa, varsta a treia trecuse demult de ani zburdalnici, iar noi, la mijloc oarecum pe scara anilor, am dansat pe orice a fost, pentru simplul fapt ca acesta era motivul pentru care eram acolo, sa savuram totul!

Pentru o distractie dintr-o zi de marti a fost o atmosfera delicioasa, s-au adunat oameni de toate felurile care chiar au gustat sarbatoarea si au stiut sa imprastie bucuria in jur. Nu foarte mult de la miezul noptii (dupa tortul stilat cu perlute, etajat discret si inconjurat de pahare de sampanie) cu zambetul de la o ureche la alta am naufragiat la un rest de pijama party, unde am mai povestit agale cu gura aproape incleiata de somn. Am dormit cu geamul deschis si la o bucata scurta dupa ce-am atipit, s-au incaierat niste caini afara (orasul asta colcaie de animale fara stapan, cu toata stradania edililor!) iar eu am avut cateva clipe de panica nestiind unde sunt si daca e cazul sa ma dau jos din locul de pe tavan unde stateam agatata in unghii (bine… metaforic vorbind…). Dimineata la prima ora mi-a dat desteptarea motanul stufos al gazdei, dornic sa-mi faca oaresce curte si vazandu-l atat de dragastos n-am putut rezista ispitei sa-l mangai  in speranta desarta ca-i weekend si  mai pot lenevi  in pat. Din pacate, era exact mijlocul saptamanii, asa ca mi-am luat bulendrele si m-am tarat adormita dar zambind spre lucru, intampinand inca o zi superba de vara!

12 thoughts on “In jurul unei nunti de argint

  1. Mă bucur că te-ai distrat fain. Și că arșița nu te-a împiedicat să savurezi din plin petrecerea. Eu, la ultimele evenimente la care am participat (în calitate de om al muncii), am simțit că mă topesc. Și m-am uitat cu milă la domnii îmbrăcați în costum și la machiajul doamnelor care dădea semne că o să curgă.🙂

  2. Ce-mi place cum relatezi cu umor toate aceste evenimente la care participi. Este minunat să vezi partea veselă şi frumoasă a lucrurilor. Ideea cu sandalele de rezervă este grozavă. De când am păţit-o cu nişte pantofi „bătători”, am mere nişte papuci în portbagaj. Ca…rezervă de salvare!😀

    Weekend frumos, dragă Red!🙂

    • eu nu ma impac deloc cu tocurile, imi place sa topai, sa ma zbantui din toate incheieturile, mai ales daca am cu cine sa ma dau in spectacol😉
      am avut, sper ca si voi!

  3. Poate ca ar fi danat si tinerii, daca le puneati niscaiva Manowar, Lordi sau Parazitii… Sigur, clatinand capul ca betivii… :)))
    Imi place felul tau de a fi, reusesti sa te distrezi oriunde ai merge.😉

    • asa cred si eu, muzica a fost pt octogenari ca noi, astia tineri abia danseaza pe house-ul lor!
      sa fiu sincera, pentru motivul asta ma duc. nu pot sa stau pe scaun, la povesti ore-n sir, iar mancarea ma pasioneaza pe termen scurt. asa ca daca nu se danseaza, dispar urgent🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s