O decretam zi proasta?

Dupa ce cu o zi inainte m-am trezit pe-o ceata de abia vedeam sa nu-mi bag degetele in ochi, cea de azi se anunta la toate posturile, ploioasa. Nu ca iau eu foarte tare in consideratie previziunile meteo ale astora 1 din 10! Asadar incalt o pereche de pantofi noi si frumosi, dupa ce-mi fac curaj de catva timp, iau 15 cutii de pansaplast sa ma pot bandaja uniform daca e cazul si pornesc fudula la drum. Desigur dupa 100 de metri incepe sa ma jeneze uniform accelerat toata partea din spate la ambele picioare. Acrosez un gard, prestidigitez umbrela, poseta si castile de la telefon, desfac aripioarele (si-ale mele!) si ambalajul pansamentelor, ma imbrac cu ele si pornesc oarecum nesigura mai departe. Ajung cu chiu cu vai in statie, coafura nu rezista, simt niste besici imense care cresc exponential cu fiecare pas pe care-l fac. Ma arunc pe bancuta din statie, peste umbrela si aplic generos inca 25 pansamente pe zona micuta, dar afectata masiv( in mintea mea pana la os, in realitate doar superficial). Cand sunt cu operatiunea la jumatate, vine autobuzul, ma relochez si continui pavoazarea si ma relaxez cateva secunde privind umbrelele colorate ale domnitelor colege de traseu. Moment de deruta maxima! Ma uit in jur si realizez ca umbrela mea a ramas pe banca, iar afara toarna serios, apreciez ca e tarziu sa cobor s-o recuperez, oftez adanc, imi placea de ea, asa carna si dejghinata cum era!

Ajung la munca imi fac un ceai inca bocind dupa umbrela, prestez o vreme ca un negru veritabil ce sunt, moment cand ma viziteaza o amica-vampir energetic „am doar putin timp, nu stau, doar am trecut sa te vad!” Asta e replica de inceput, apoi urmeaza bombardamentele si tonele de informatii doar despre ea si toate rele, care la ora aia ma lasau perplex de indiferenta. Simt o furie masochista si-mi pleaca limba inainte de a mai reusi sa indulcesc pastila. Uh, de cand imi visam sa-i tai tirul! Nu conteaza ca si data viitoare va face la fel, important e ca n-am mai stat leguma la alimentat, cum fac uzual. Urmeaza inca niste injectii dure catre alt amic, care m-a coplesit cu atentia doar ca sa-l elogiez (corect si asta era in colimator de mult timp, azi sunt pusa pe reglat conturi!), insa omul se apara nesportiv si desarta o gramada de rautati din sac. Stiu ca nu are dreptate, ca le-a spus la nervi si ca eu am dat startul, dar m-a prins cu garda jos si ma simt trista. Prind totusi o persoana dornica sa ma asculte ce necazuri feroce si uimitoare am intr-o zi asa napastuita, eu fiind cea mai nevinovata fiinta si dupa ce bat campii eliberator cateva minute bune, cand dau sa inchid frumusetea mea de telefon (pe care planuisem sa fac mai tarziu un joc colorat cu bijuterii, proaspat descarcat)), constat tragico-deprimanto-dezastruoso-complet ca bateria e pe zero! Desigur ca in secunda aia as fi putut considera ca am o zi extrem de proasta( cine poate supravietui fara mobil?!?!), insa deja erau prea multe amanunte ca sa le mai bag in seama si am inceput sa rad. Ziua mea e rea atunci cand decid eu ca asa e, iar eu refuz sa fac asta!!! Asadar mi-am planuit sa-mi achizitionez o noua umbrela roz cu urechi, am respins apelurile celor pe care-i puteam suna de pe fix, mi-am descoperit umbrela aia mica-mica de rezerva ce-am purtat-o toata vara in poseta, iar bateria telefonului m-a tinut pana am ajuns acasa, desi x-ul rosu sageta ecranul de cateva ore!

Voi cum gestionati astfel de zile, unde totul pare sa fie negru?

12 thoughts on “O decretam zi proasta?

  1. Ma mai las dusa de val, vreo 5 minute maxim, dupa care imi revin brusc, ma inviorez si incep sa caut chestiile bune din alea care mi se pareau rele, eventual bag ceva muzica sau o cafea mareeeee si daca nu merge si nu merge incep sa ma gandesc la cai verzi pe pereti: cum o sa arate apartamentul cand oi reusi sa il cumpar, ploada cand oi face-o, coperta primei mele carti, vacanta in Dominicana, treburi din astea vesele😛

    • tu ai vise serioase, nu gluma! te invidiez in mod sincer! eu stiu deja cum imi arata ploada, de vreo 20ani. la fel cu apartamentul! la carte am renuntat, tot astept sa am ceva suficient de lung si interesant de zis; cat despre domincana, e atat de departeeeeeeeee😀

  2. la ultima faza din asta cu pantofi, am rabdat ce am rabdat pana m-am descaltat, desi nu aveam pedichiura perfecta. vorba aia: at first I was afraid, I was petrified, da’decat sa sufar si sa ma schimonosesc, am preferat sa ii azvarl intr-un colt. in rest, cum am mai zis, si io-s rea de gura daca am o zi proasta😀

  3. In niciun caz atat de bine ca tine.😀 Se pare ca tu ai gasit antidotul, te mentii pozitiva si optimista in ciuda tuturor nereusitelor si greutatilor care-ti apar in cale.
    Poate asa ar trebui sa procedam toti, sa ignoram problemele si sa zambim cordial celor din jur. Sa gasim raspunsuri si rezolvari la dileme. Cat mai rapid. Oricum, vorba cantecului, totul va fi bine!😛

  4. Of, mai sunt şi zile de-astea, când toate par să meargă pe dos. Şi se ţin lanţ boacănele, de te exasperează. Dar mi-a plăct cum ai „decretat” că nu e o zi proastă şi ai putut să râzi de toate aceste păţanii.

    O duminică bună, dragă Red!🙂

  5. Nu pot sta suparata prea mult timp nici macar daca ma roade pantoful. Ori ma descalt, ori fac glume pe seama problemei. Daca mai pierd si umbrela sau ma inteapa vreun coleg, mi-am asigurat portia de ras… Cand faci haz de necaz, parca nimic nu este prea grav.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s