Despre de toate si nimic

E toamna in toata regula, putinele grade din dimineata asta mi-au zgribulit fiecare celula, simt cum mi se strecoara in suflet parerea de rau dupa vara mereu prea scurta. Schelalaitul jalnic al unui catel imi atrage atentia. Privesc pe geam si remarc un cotei nou simpatic foc, care probabil ca vrea ceva interzis si protesteaza pe ton acut. Alung duiosia la vederea ghemului alb-negru de blana si ma gandesc cu lehamite ca iar se aduna gasca de patrupezi vagabonzi in jurul blocului, cu toate eforturile periodice ale celor de la ecarisaj de a-i imputina. O mare parte a esecului o poarta si vecinii mei, nedesprinsi complet de satul de unde provin si care pun tot felul de recipiente cu resturi sa-i hraneasca si evident sa-i tina pe langa bloc, lucru ce ma umple de spume. Din cauza cainillor mi-am pus termopane, ca sa am liniste noaptea, tot din cauza lor dorm vara cu geamul inchis, departe de zgomotul linistitor al greierilor si de pacea naturii, pentru ca latratorii presteaza de plictiseala ore in sir cand mi-e somnul mai dulce. De catva vreme am remarcat niste buline la urechile cainilor fara stapani de prin oras, desigur nu si la cei din zonele periferice. E clar ca ceva se intampla, numarul lor nu mai e atat de mare… dar parca apar mereu altii noi!

Abandonand ideea asta, careia oricum nu-i dau de cap si nu vad cum as putea rezolva un numar atat de mare de caini fara a-i omori, impotriva oricaror considerente umane, imi amintesc de faza de la sala din ziua precedenta. Toata lumea echipata, ceasul bate ora fixa, turam motoarele si cand sa ne lansam pe orbita, apare una dintre fete langa instructor cu un tricou „Salvati Rosia Montana!, incepand sa ne explice punctual care-i faza cu legea, unde bate acest lucru si care sunt consecintele. Sunt absolut de acord cu tot demersul si am cea mai mare stima pentru cei care si-au rupt din timpul lor pentru a sustine o cauza corecta, dar momentul era prost ales, prezentarea se lungea, iar eu ma simteam ca si cum mi-as fi luat elan sa ma lansez in jos pe scari si m-ar fi oprit cineva la prima treapta: vibram! In plus, colega noastra isi expusese punctul de vedere si inainte, extrem de vehementa si alarmata, desi intr-un moment de pauza a intrebat usor nedumerita „dar unde-i totusi Rosia Montana?” Cu siguranta ca nici atitudinea mea pasiva nu-i potrivita, insa cred ca am uitat cum e sa lupti pentru un ideal, sa capeti aripi dorind sa rastorni ceva nedrept, sa-ti pui energia in slujba unei cauze. Voi ce credeti, luand atitudine pe net sau in piata orasului se poate schimba ceva?

Anunțuri

14 gânduri despre „Despre de toate si nimic

  1. Nu stiu daca mai e nevoie (si) de noi. Urla (si nu la luna) televiziunile suficient. M-am mirat cand am vazut ca celebrul tortionar Visinescu a fost pus sub urmarire penala. Intial am crezut ca e doar mult zgomot pentru nimic, credeam ca e un nou subiect inventat de ei pentru un pic de audienta pe timp de vara, cand nimeni nu-i mai urmarea, lumea fiind plecata prin vacante.
    Din punctul meu de vedere, puterea presei e colosala in momentul de fata. Sunt sigura ca se va rezolva cumva si cu maidanezii.

    Ohoho, dar ce mai latra noaptea si la mine in zona. Ii apuca pe la ora 3 si nu mai e chip sa dorm… Mai rau e ca si musca, nu doar latra. Si ucid!
    Am inteles ca sunt si orase norocoase. Imi povesteau niste bloggeri azi. Nici picior de maidanez…

    • am senzatia ca totul depinde nu de bani, ca bani ar fi, ci de bunul simt al primariilor si de implicarea lor.
      puterea presei e colosala atata vreme cat oamenii se lasa manipulati si inghit pe nemestecate tot ce se livreaza la tv, fara a cauta si alte surse pt comparatie.
      nu stiu cum ar fi fara maidanezi, nu indraznesc sa sper. ideea e ca atunci cand m-am mutat in zona marginasa unde locuiesc, era liniste toata noaptea, cainii astia fara numar sunt doar de vreo cativa ani incoace, poate vreo 10. inseamna ca se facea ceva in genul mentinerii numarului sub control inainte, ca nu-mi vine sa cred ca s-au inmultit mai eficient acum, decat o faceau pe vremuri.

  2. Citeam dimineata pe un site ca vor sa faca un referendum in Bucuresti, ca decizia sa apartina omului de rand. Omul de rand va decide ce masuri se vor lua in legatura cu maidanezii. Nu stiu daca e bine sau rau, dar as fi vrut si pentru Ploiesti acelasi lucru. Macar incercam…

    • omul de rand e influentabil, voteaza cu cine da mai mult. am auzit si eu despre mitingul de azi al mamicilor cu copii. imi amintesc ca atunci cand aveam eu fata mica, in parcul unde se juca ea, isi plimbau oamenii cainii. pe langa faptul ca botul cainilor ii ajungeau exact in dreptul fetei, erau tot felul de suprize in iarba… lucru care mi se parea inadmisibil la vremea aia. in continuare nu mi se pare corect sa trebuiasca pe plin centru sa casc ochii bine pe unde merg, sa nu iau vreo „santinela” pe pantofi sa am ce mirosi toata ziua. cred ca detinatorii de caini ar trebui constientizati, ca detinand patrupede au obligatia de a face curat dupa ele si ca luandu-le in stapanire, daca se plictisesc nu le pot lasa pe strazi.

      • Eu am vazut niste lucruri incredibile cand am fost in Romania, vizavi de cainii maidanezi. Nu cred ca subiectul trebuie lasat la mana gospodinelor de la coltul blocului, trebuie facuta ordine, si-atat! Sa existe legislatie, sa existe reguli, sa existe bun simt. Este singura solutie pentru a aduce tara pe drumul spre civilizatie. Eu cred ca nici in Afganistan nu exista asa o problema mare legata de cainii fara stapan, si vorba aia, acolo e razboi, mor oameni, cine mai are grija de animale? Ceea ce se intampla in Romania este intolerabil, si ne coboara mult pe scara evolutiei tarii, pe scara civilizatiei.

      • incredibile, poate pt ca ai plecat demult de aici si tot ce pt noi e normalitate, de afara se vede dezastru. n-am zis ca-i firesc sa fie astfel, ci doar ca grija fata de om este inexistenta in toate categoriile, asa ca nimic nu ma mai mira…
        cam tot ce se intampla aici e intolerabil, insa se perpetueaza!

  3. Stii de ce s-au tot inmultit? Pentru ca lumea nu vrea sa isi sterilizeze animalele. Si degeaba se chinuie unii sa ii culeaga sau sa ii sterilizeze pe cei de pe strada, daca proprietarii nu si-au dus animalutul la sterilizat nici macar cand li s-a oferit asta pe gratis…

    • la noi in zona este o doamna care de cate ori vin hingherii, ia cativa in casa, dupa ce pleaca le da drumul la loc, puiaza aia intr-o veselie. e scandalagie si cand bea face un circ monstruos. nimeni n-are curaj sa se ia in gura cu ea… desi uneori dupa o noapte de latraturi ma cam mananca limba 🙂

      • Daca pana acum nu s-a miscat un deget, acum e prea tarziu ca sa se mai evite eutanasierea cainilor vagabonzi. S-au inmultit, cum spui si tu, peste masura, si a sosit vremea sa ii mai imputineze. Este afacerea unora, afacere grasa, dar acum li se va sista. Rau imi pare de catei, dar de copiii si de oamenii aflati in pericol pe strazi mi se rupe inima. Cu latraturile m-am obisnuit de ani si ani, m-am imunizat, dar nu mi se pare normal ca atunci cand am de facut un drum in cartier cu durata de 2 minute el sa devina ocolit si sa ajung la 15, si asta numai fiindca nu stiu sa vorbesc cu cainii si sa le dau de inteles ca nu atac si nu musc, doar trec si eu cu inima cat un purice printre ei!

      • asa gandesc si eu, mi se rupe inima de ele, dar nici nu mai este timp sa rezolvam problema civilizat, ci doar printr-o lichidare masiva. aici duce lipsa de competenta a celor pusi sa rezolve problema aceasta si care asa cum spui, au ignorat-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s