Distractiile senioarelor

Citind un articol al Gabrielei, care locuieste de cativa ani in Irlanda, m-am intrebat de ce la noi nu se poate asa ceva? M-am uitat in jur la prietenele de varsta mea, mai mult sau mai putin maritate, cum isi petrec timpul liber. Marea majoritate au copii mari sau n-au deloc, deci preocuparea materna e diminuata (desigur daca nu te incapatanezi sa-ti dadacesti odrasla pana la pensie- a lui desigur!). Relatia conjugala, acolo unde a rezistat, e statica si nu necesita cultivare minutioasa in fiecare moment al zilei. Sotii (ei, masculii)  au diferite preocupari diverse (bun, de data aceasta nu vorbim de cele extraconjugale!) de la pescuit cu dinamita, la beruiala cu amicii  cu prilejul  tentativelor de calificare ale echipei nationale  sau vanatoarea de zburatoare in padurile limitrofe. Nevestele cele mai fidele preocuparilor consortului au aderat o vreme la provocarile extreme (citit pe malul baltii cu lanterna intre roiurile de tantari, dardaiala in masina pana vine omul cu vanatul ciopartit, ascultat delirurile la inceput amuzante apoi sinucigas de plicticoase ale betivanilor in urma meciurilor castigate meritat sau pierdute pe mana ticaloasa a arbitrilor), dar pana la urma au renuntat, simtindu-se in inferioritate numerica sau intelectuala.

De aici evolutia femeilor cu vedere spre pensie, devine oarecum ciudata. Sunt mereu obosite (desi fac mai putine lucruri decat in tinerete), adesea supraponderale (sunt maritate, oricum nu mai conteaza !), nu stiu/vor sa faca nimic altceva decat sa gateasca, sa deretice, sa ofteze nefericite si cel mai important, sa cotcodaceasca in urechea amaratului care fuge pe balta sa stea la mila pestelui… in liniste! In tinerete n-au avut timp sa-si gaseasca ceva de facut intre serviciu si familie, acum nu realizeaza ca au o multime de timp doar pentru ele si-si pot relua visele. Isi condamna amicele care ies la o bauta mica, desi le invidiaza pe ascuns. Dar oricum n-ar avea stare sa se bucure de o seara blanda de inceput de toamna, cand ar fi de injghebat o ciorbica (pe care in cel mai bun caz o mananca restul familiei ca sa nu-i mai auda comentariile!) sau mai intelectual, de urmarit ce executa Suleiman (habar n-am daca mai ruleaza, sper sa nu gresesc!).

Oare ce au in plus senioarele din vest care se gatesc cu roz, perlute discrete, tocuri si ies la o prajitura sau la un restaurant decent? Difera atat de mult modul nostru de gandire fata de al lor? Sunt de vina barbatii  care le vor acasa, la cratita, atente mereu la nevoile lor sau doamnele se tem  ca  familia se va descurca fara ele si vor ramane fara obiectul muncii? Ce credeti, unde e locul femeilor trecute de varsta medie? Cu broboada inchisa la culoare, pritocind o mancare la cuptor sau la o discutie amuzanta „cu fetele” la terasa?

19 thoughts on “Distractiile senioarelor

  1. Eu ma uit la generatia mamei mele si zic ca problema sta in educatie dar si in venituri.Mama are niste prietene, sunt un grup de 8 si se disteaza la gratare, la onomastici, la sarbatori. Vorbesc des la telefon dar se vad mai rar. Fiindca sunt intre ele bolnave, unele au grija de nepoti, unele inca mai lucreaza.
    Apoi mai e si faptul ca generatia mamei mele nu e obisnuita cu mersul la cafea nici cu socializare pe facebook. Ele se vedeau cand isi faceau vizite si nu le interesa sa vada tot orasul cat de des se vad si nici ce povestesc sau ce si cat consuma.
    Apoi mai e vb si de venituri. Fiindca acele doamne au niste pensii ca noi nici daca lucram 2 job-uri nu le avem. Stai linistita ca si in Vest femeile in varsta se uita la tv o gramada dar pe langa asta mai au grija de gradina, scot cainele la plimbare , cumpara prajituri gata facute de la cofetarie nu mai cocalesc ca la noi. Cel putin asa se practica in Anglia.Citesc si calatoresc din greu. Dar repet e vb de venituri ….
    Da se intretin, le vezi pe bicicleta si in casele de moda dar ele asa erau si acum 50 de ani. Ma intreb daca fetele de generatia mea vor fi niste doamne la batranete. Fiindca as zice ca 70% nu-s nici acum …..

    • ai dreptate, unul din motive principale ar fi veniturile, dar cred ca importanta e si „gura lumii”. in orasele mici se uita gospodinele stramb la ele daca stau sa piarda timpul la o cafea pe terasa.
      habar n-am daca eu ma clasific la categoria de doamna, insa imi place sa stau pe terasa, mai ales acum in ultimele zile de toamna calduroasa…

  2. Si eu am vazut asta in Germania. Grupuri de prietene se inatlnesc, ies impreuna la club, fac plimbari cu bicicleta, ies la picnic. Fara soti. Sunt toate trecute de 60 de ani. Se simt bine impreuna. E o alta atmosfera. Se spune ca batranetea nu e o varsta ci o stare. E adevarat. Poti insa sa faci o comparatie la noi cu doamnele de varsta noastra. E aceeasi situatie pe care o prezentai la inceput. Sunt din ce in ce mai putin sociabile si se refugiaza in gatit si telenovele. Nu avem o cultura pentru socializare.

    • nici cultura si adesea nici pasiuni proprii, in afara de cele legate de familie si ingrijirea ei.
      cred ca-i optica aceea corespunzatoare careia femeia trebuie sa stea pe langa casa, nu sa piarda vremea in oras. socializarea e doar in fata portii, iar subiectele doar cine cu cine umbla si ce si-au mai cumparat in casa… ne ajuta foarte mult si tv-ul la treaba asta…

      • Eu nu am sanse sa devin asa. La mine televizorul e un obiect pe care se asaza praful.”Dezinformatorul” e doar un decor. Iar la barfe nu sunt specialista. Nu-mi imbogatesc cultura generala cu laudele si achizitile altora, pentru simplu motiv ca pe mine oamenii ma intereseaza din alte motive. Ies si cu prietenele ori rude apropiate in weekend si am sa fac asta mereu, indiferent cati ani o sa am pentru ca eu nu o sa imbatranesc.🙂

      • gabico, NOI n-o sa imbatranim niciodata!😀
        noi alegem terasele mai ieftine cand n-avem bani prea multi. as fi in stare si sa impart un suc doar sa gust atmosfera placuta din serile de vara sau dupa amiezile blande din septembrie.

    • Subscriu la ce spune Gabriela. Dar eu nu vreau chiar sa devin….babuta. Adica na, cu alte cuvinte cand incep sa m-atace alde reumatisme sau mai stiu eu ce…..as putea sa plec :)))
      Azi am umor negru ca pan la urma nu stim niciunul cat/ce ne e dat

  3. Banii nu sunt mereu un motiv. Nu e greu sa dai intalnire la tine acasa, apoi la alta acasa etc. Si asa rezolvi cu niste prajituri ‘home made’ si un pahar cu apa. Ideea este ca multe femei in Romania nu inteleg ca, odata ce-s maritate si cu copii, nu sunt mai putin femei si viata lor nu s-a incheiat. Normal, ai niste responsabilitati, dar e bine sa ai timp si de tine. Stiu gagici care fac sport, desi teoretic au peste 40 de ani (deci te astepti sa stea doar la cratita), care se intalnesc la un Yams etc. Nu cred sa mai existe atatia barbati batuti in cap care sa aiba pretentia sa le stea consoarta doar agatata de cratita.

    Al meu e super-incantat sa stie ca am pasiunile mele, sa stie ca mai ies in oras, ca ma mai intalnesc cu vreo prietena. Sunt momente cand el chiar ma intreaba daca nu ies naibii si eu din casa, ca ma prostesc😀

    • al tau e destupat la minte, dar ai fi surprinsa cati barbati isi doresc sa le stea nevasta acasa, tocmai pt a le fi la dispozitie sa le intinda masa, sa le calce o camasa, sa le dea pachetelul pt munca😉

  4. Ca sa fiu in ton cu articolul meu cel mai recent, pe blog! Si unele dintre ele chiar acolo sunt, ocupandu-se cu scrisul, de dimineata pana seara.😀

    Sunt mai multi factori in joc, educatia, obiceiurile, gradul de cultura, mediul din care provin, partenerul de viata sau lipsa lui. Ce vad eu, in jurul meu? Multe femei trecute de 50 de ani stand pe banca, la bloc sau in parc, discutand cu amicele. Barbatii joaca table sau sah in parc. Cam asta ar fi ocupatia celor cu venituri mici. Cum sa-si permita restaurantul sau terasele scumpe? Poate un fast-food, din cand in cand, da. La restaurantele din Auchan(restaurante de tip fast-food) vad mereu grupuri de pensionari servind masa. Cam la asta se reduce socializarea lor.

    Oricum nu prea mai vad cand sa socializeze acesti oameni trecuti de o anumta varsta. Ei sunt mai mereu pe drumuri, autobuzele, troleibuzele, masinile, tramvaiele sunt pline de ei. Nu stiu unde se duc dis-de-dimineata. Poate la doctor, poate la copii, poate la o sueta cu prietenele?😛

  5. In primul rand, multumesc pentru publicitatea nesperata, Anca! O sa dau o cafea, candva, cand vom fi la pensie si ne va fi mai usor sa socializam!🙂
    In al doilea rand, vizavi de subiect, eu cred ca e nevoie de exercitiu si de vointa. Cineva imi spunea, in privat, ca maica-sa, care traieste la tara, in Romania, nu-si vede capul de treburi, cand incepe prasitul sau culesul. Si l-am intrebat ceva de genul, ”da’ crezi ca daca si-ar fi permis si ar fi avut posibilitatea sa traiasca altfel, mama ta ar fi refuzat sansa?”. Nu cred! S-ar fi obisnuit, desigur, cu descantatul cafelutei, dimineata, cu iesitul in oras, cu fetele, nu ar fi spus nu unei excursii pe cine stie unde, si tot asa. Din pacate, atat poate si astea sunt posibilitatile. Eu nu cred ca, de fapt, exista femei care-si doresc sa iasa la prasit cat e vara de lunga, sa stea pe camp de dimineata pana seara, cand e vremea recoltatului, sau sa faca mamaliga la ceaun, pe soba cu plita din bucataria de vara. Nu! Dar ori nu au incotro, ori stilul asta de viata a devenit reflex si nu mai pot trai altfel. Cred ca societatea (la cea romaneasca ma refer) este plina inca de cutume si, cand una/unele incearca sa sparga normele, sunt rapid etichetate ca fiind usuratice! De aceea, stau si indura, ca si-asa nu exista alta solutie!

    • in unele cazuri exista solutii si cu toate acestea, femeile aleg sa traiasca greu, sa stea pe camp cu soarele-n cap toata ziua, sa traga pe branci pt niste produse pe care nu le mai foloseste nimeni sau se gasesc din plin la magazin (nu vorbim acum de cat de sanatoase sunt, ci de munca generata pt a le produce). stiu batrani care abia umbla in baston, dar culeg via de pe suprafete intinse, desi vinul produs e de calitate inferioara, nu scot bani pe el si nu-l bea nimeni, eventual platesc cu el pe cei care-i ajuta prin gospodarie.
      inclin sa cred ca nu stiu sa stea, nu se pot odihni si daca le iei modul asta de viata mor, pentru ca nu se pot adapta la altceva. nu-si doresc sa vada alte locuri, nu se plang de oboseala, au dorinte simple si sunt fericiti astfel.
      subiectul discutiei mele nu include aceste senioare, cred ca trebuie sa ne limitam la cele de la oras😉
      cat despre publicitate, daca te-am scapat o vreme din colimator, nu te-am uitat, gabriela! pupaciuni!

  6. Cand voi fi trecuta de 50 de ani sper sa fiu in sfarsit mai libera ca program, sa ma pot intalni cu prietenele ca la 20, chiar imi fac planuri frumoase in directia asta! Deocamdata, ma strecor cum pot, oricum am nevoie de comunicare ca de aer, iar prietenii reprezinta o a doua familie!

  7. nu cred ca treaba este restrinsa numai la „ele”, ci la toata virsta a 3-a luata in ansamblu. De exemplu pensionarii care nu mai stiu pe unde sa se mai plimbe, si aici nu ma refer la calatorii scumpe pe partea cealalta a pamintului … Un autocar inchiriat, preturi modice, un castelas, un pahar si un prinz usor, la costuri pe care multi si le-ar permite (cu siguranta, mai putin decit in vest, dar totusi). Am observat ca unii oameni se considera vinovati cind se simt bine sau cind pur si simplu se relaxeaza …

    • asa-i, desi nu prea inteleg, nu pot sau nu vor sa se relaxeze? unii se autoflageleaza, ca apoi sa aiba motive sa se planga interminabil ca nu sunt apreciati si ca muncesc intr-una, desi nu le cere nimeni lucrul acesta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s