Problema cu multimi

Citind o postare a Mihaelei, am ramas pe ganduri. Era acolo vorba despre oamenii din jurul nostru, impartiti in doua multimi, una cu cei carora le daruim dragostea noastra, cealalta avand pe cei care ne-o daruiesc pe-a lor. Cercul de oameni utili fericirii noastre ar consta din intersectia multimilor acestora. In teorie, sunt absolut de acord cu ideea, doar ca experienta mea(mare, mica, nu conteaza) demostreaza ca greu pot plasa cu amandoua mainile pe cineva in multimea B. Daca-i privesc cu mare atentie pe acestia (B-istii), gasesc macar un moment din viata mea in care mi-au intors spatele, m-au tratat cu cruzime, au fost indiferenti sau mi-au facut rau intentionat, fara ca eu sa merit treaba asta. Intrebarea este: ii pastrez sau las multimea goala?

Imi este clar, ca fiind o mare vorbareata, trebuie sa socializez,  sa iubesc oamenii de aproape orice fel si  nu-mi place sa traiesc sub un clopot de sticla, singura, doar in prezenta gandurilor mele. Pentru a putea popula multimea B, trebuie sa mai reduc din cerinte, sa inchid ochii la unele greseli pe care acesti oameni le-au comis si o vor mai face, sa-mi amintesc ca nu sunt perfecta nici macar eu si ca poate adesea cei din multimea A au ramas cu mana intinsa catre mine, iar eu am trecut indiferenta.

Viata dizolva granitele dintre alb si negru, totul devine in nuante indefinite de gri, doar noi decidem cat putem sa acceptam de la un om si cand acesta devine toxic in permanenta. Pe de alta parte, se poate exersa cum sa ierti, sa nu pui totul la suflet, sa fii impacat cu tine, parerea si actiunile celorlati avand o pondere redusa in influentarea cu adevarat a starii psihice. Daca nici macar eu nu pot sa nu ma dezamagesc pe mine insami, cum as putea cere din partea celorlalti sa nu o faca?

Nivelul acesta de intersectie al multimilor am senzatia ca ar functiona la un nivel ideal, in niste relatii mai putin apropiate, in care nu remarcam prea multe detalii ale oamenilor, avem senzatia ca toti sunt buni (si pana la urma chiar cred ca sunt, dar nu reusesc eu mereu sa vad latura aceasta) si astfel avem sanse mari sa nu fim dezamagiti. Voi ce parere aveti ne apropiem sau nu?

14 thoughts on “Problema cu multimi

  1. In momentul asta al vietii mele, as opta pentru pastrarea distantei. Iti scrisesem si explicatia, dar era foarte personala si nu stiu in ce masura marturisirile mele extrem de sincere isi au rostul pe un blog, pe orice blog. Doar ca tema propusa de tine coincide cu framantarile mele din ultimele zile.
    Se intampla ca atunci cand un om se apropie prea mult, la un moment dat, sa aiba pretentii nemasurate si chiar nejustificate. Tie nu-ti convin aceste pretentii(de fapt mie nu-mi convin) si ii spui. Atunci, omul ia foc, se simte tradat si pleaca suparat pentru totdeauna. Daca nu s-ar fi apropiat, pretentiile nu ar fi existat si relatia curgea mai departe.

    • mie imi este f greu sa pastrez mijlocul atunci cand imi place un om. am tendinta de a ma atasa, iar cand ma tin in frau par distanta, indiferenta, ca sa nu zic figuranta. inca am probleme la capitolul asta, habar n-am daca voi gasi vreodata varianta potrivita🙂

  2. În ciuda felului cum par pe blog, eu nu-s prea comunicativă în viața de zi cu zi, astfel că nici nu am prea mulți prieteni, iar dintre ei, majoritatea se situează ei în zona aceea de intersecție între A și B. Puțin, dar bun.

  3. Sunt destul de comunicativa, foarte dispusa sa ajut pe cineva pana in momentul cand unii, observand ca le ofer un deget incearca sa-mi ia mana toata. Atunci ma distantez instantaneu, devin rece si cred ca par usor ciudata. Nu-mi place sa mi se forteze mana. Deci ma apropii cat consider eu, nu cat ar dori altcineva. Poate ca nu-i bine intotdeauna dar rar reusesc sa am incredere deplina in cei din jur. Pentru ca sunt patita…
    Zic sa ne apropiem dar cu prudenta🙂

  4. In tinerete, din cauza modului astuia de interactiune a multimilor, am luat de foarte multe ori tzaca (scuze, nu am gasit alt cuvant care sa ilustreze exact situatia). De o vreme, sunt mai circumspecta, cred ca de vina e experienta. Ma cam lamuresc de la inceput cu cine am de-a face, si prefer sa raman in teritoriul multimii mele. Chiar nu mai vreau sa fac experimente de nici un fel, am o viata si vreau sa o traiesc in perimetrul si cu oamenii in preajma carora ma simt confortabil.

    • ai observat si tu ca avem tendinta sa atragem oameni ca si noi? daca suntem calmi, relaxati si veseli, intalnim la fel, daca insa avem nervii intinsi la maxim, pare ca toti cei intalniti s-au trezit cu fata la perete🙂

      • Fara indoiala! Dar chiar si asa, cei mai multi trebuie ”verificati” inainte de a le incredinta prietenia noastra.

      • eu ii zic testul timpului, unele relatii pur si simplu nu rezista, se consuma si nu mai ramane nimic. altele, in mod ciudat rezista si daca nu vezi persoana perioade lungi de timp, reiei povestile ca si cum ar fi fost ieri🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s