O luna roz si prima lectie de foto

Luna aceasta este dedicata culorii roz, care simbolizeaza solidaritatea cu cei care lupta contra cancerului la san. Scriu si ma gandesc cu groaza ca ar trebui sa fiu mai constienta de pericol si sa ma programez la un control, chiar daca n-am avut cazuri in familie si din cand in cand ma palpez, cu groaza de a nu descoperi ceva in plus…

Ma integrez in grupul purtatoarelor de tricouri roz si in cateva minute incepe muzica. V-ati prins! Am ajuns cu zumba iar la Mall, sa mai sustinem o cauza nobila. Dansam cateva piese, strigam, incercam sa cream atmosfera. Ora nu ne prea avantajeaza, suntem putini, dar facem galagie mare! Auditoriul impartit: cativa intra in rand cu noi si schiteaza din miscari, cativa se opresc din drum si zambesc incercand sa tina ritmul  din cap cu muzica antrenanta si cativa, e drept putini, nu numai ca ne ignora, dar aproape trec peste noi ca sa ajunga dincolo de scari… desi era loc in partea opusa! Acordurile zboara si se imprastie rapid, muzica se stinge, incercam sa ne domolim respiratia si ne privim zambind, ca de obicei la sfarsitul orelor de zumba. Baietii arata bestial in roz!

Cu starea sufleteasca bine potrivita, urcam la etaj sa ne hidratam, dar doar pentru scurt timp, pentru ca eu trebuie sa ajung inapoi in centru, sa iau parte la prima mea lectie foto. Da! Ati citit bine! Am obosit de cand tot incerc singura sa descalcesc tainele Canon-ului meu drag si am decis sa-mi iau ajutor. Macar sa stiu de-o treaba, avansez sau doar atat pot? Au fost cele mai incordate doua ore din ultima perioada, am incercat sa prind tot, sa inteleg maxim, sa-mi deschid urechile ca parabolicele sa prind toata informatia furnizata. In timp ce ieseam naucita in aerul rece si umed de toamna uracioasa, am realizat ca va fi greu, dar ca imi doresc tare sa incerc provocarea aceasta tentanta! Pe masura ce informatiile repetate mi se sedimentau in cap, mi-am dat seama ca in sfarsit percep clar cateva notiuni de baza, am primit si o tema pentru acasa si material de studiu. De unde pana nu demult ajunsesem la concluzia ca sunt intr-un punct fotografic mort, mi-a revenit entuziasmul si dorinta de a invata. Voi cum stati cu planurile de viitor? V-ati propus sa invatati ceva nou?

16 thoughts on “O luna roz si prima lectie de foto

  1. Wou, deci mergi la un curs foto.🙂 Si prima lectie a durat doua ore?😀 Cate lectii sunt in total? Ma gandeam si eu sa fac astfel de cursuri, imediat ce mi-am achizitionat DSLR-ul, dar am renuntat la idee. Deci tu zici ca ti-au prins bine sfaturile, ca ti-a placut si o sa continui. Interesant.
    Momentan vreau sa ma bucur de cele dobandite in urma studiului intens de asta vara. Oricum eu invat zilnic.😛

    • nu e un curs, am un instructor si platesc la sedinta. e mai scump decat cursul, dar am avantajul ca ma pot opri cand vreau si-mi explica ce doresc eu. ajunsesem intr-un punct mort invatand singura, imi trebuia alta perspectiva. in plus, mi-ar placea sa ies in afara orasului cu excursiile organizate de oameni pasionati de foto. am vazut niste locuri superbe in pozele lor, sunt experiente deosebite…

  2. Eu sunt destul de multumita de apritutinile mele foto. Ca si amator care face poze doar pt uz personal e suficient.🙂
    Planurile de viitor, nu prea am. Momentan m-am inpotmolit rau de tot si astept un colac de salvare. Il tot caut cu privirea dar nu il zaresc …

  3. N-am planuri imediate. Astept, pana una alta, sa treaca anul asta, multe lucruri care asteapta sa se intample par intepenite in proiect.

  4. Imi place cum suna: „o luna roz”! Pana la urma, totul tine de propria noastra atitudine, deci autosugestia joaca un rol important in viata noastra.
    E bine ca faci lucruri care iti aduc energie pozitiva, si mai ales ca iti faci sistematic timp pentru tine si pasiunile tale.
    Imi propusesem sa invat limba germana, adica s-o reiau din punctul in care am lasat-o pe la finele gimnaziului. Am constatat cu surprindere si dezamagire ca nu-mi mai e deloc simpatica aceasta limba, asa ca va trebui sa fac un efort suplimentar de vointa ca sa-mi duc gandul pana la capat! Traim vremuri destul de tulburi si nu se stie nicioidata ce limbi vom fi nevoiti sa mai vorbim, pe viitor…

    • germana m-a tinut ocupata si pe mine o vreme. din pacate mi-a disparut motivatia, nu aveam unde s-o exersez si am abandonat-o de vreo cativa ani. nu exclud posibilitatea sa ma reapuc de ea la un moment dat, imi place grozav cum suna si mi-ar placea s-o stapanesc macar putin!
      cat despre culoarea roz…e simbolul optimismului si de-o vreme ma simt bine privind-o. e drept ca nu se prea asorteaza cu iarna🙂

  5. Nu stiu daca merita sa cheltui bani pe cursuri, daca nu ai de gand sa treci la profesionisti. Adica in speranta mea ar muri profii astia de foame. Dar stiu ca iti doreai sa pricepi mai multe despre felul in care se face o fotografie buna si oricum nu e treaba mea ce faci cu banii, nu? :))))

  6. eu fac un curs de qigong. si mai sa nu ma recunosc, sunt ca un burete, toata numai concentrare, nu pierd nici un cuvant, nici un gest. pai sa fi fost asa la facultate… precis acuma candidam pentru titula de rector😀

    • ah, nu-mi mai aminti despre in ce pozitii dormeam cu ochii deschisi cand preda profesorul in amfiteatru sau cum ne hlizeam pe sub banci!
      bine ar fi fost sa fiu asa pasionata cand studiam pentru viitoarea profesie🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s