Hrana pentru suflet: concerte alaturi de corul TGP(II)

A doua zi, cu vocea inca vie, m-am regrupat in jurul pranzului in sala de repetitie, urmand ca in scurt timp sa plecam la Buzias, la Centrul Cristian Serban pentru copii si tineri suferind de diabet sau hemofilie (in autocar am aflat povestea doamnei doctor Serban, care si-a pierdut copilul intr-un accident si de atunci si-a dedicat intreaga viata pentru ajutorarea copiilor bolnavi). Vremea tocmai buna, i-a facut pe copii prezenti sa ne intampine cu cate o floricica mesterita manual si pancarte cu mesaje ce dadeau adanc de gandit, despre cat de importanta e sanatatea, atunci cand nu o ai. Aleea in trepte urca si cobora lin, din loc in loc cate un copilas imi intindea mana si ma saluta. Sirul nostru lung de coristi serpuia printre copiii cu floricele si de cateva ori am strans bine din ochi sa nu dau drumul emotiei care ma incerca vazand manutele mici si privirile triste, cum zambesc la salutul meu (am inteles ca sunt copii care stau cu lunile si anii acolo, la tratament). Centrul e plasat pe un delut inverzit, cu leagane, locuri de joaca, o bisericuta si imediat langa, un cort deschis pentru manifestari de genul celei la care urma sa participam noi. Decorul e idilic, iar ziua  cu soare din belsug si un cer perfect albastru, facea ca darul nostru sa poata fi primit in toata valoarea lui. Concertul a debutat vioi, copiii, parintii si tinerii de la centrul de reeducare, s-au manifestat destul de timid, dar ca si la Azilul de noapte, imi place sa cred ca am reusit sa le transmitem putina speranta si incredere sau macar pentru cateva clipe sa uite de suferinte, boala sau dureri. La intrebarea lui Dominic daca sa mai cantam, au raspuns toti in cor  „daaaaa” lucru care m-a linistit, eram doriti! Scena ingusta  mi-a permis sa zaresc doar partial cateva figuri, pana la final cand am inconjurat din nou tot publicul si ne-am luat „la revedere” adunandu-ne cu totii… in piscina…goala! Deja traditionala saritura a lui Dominic din finalul cantecului a fost executata cu multa gratie de pe trepte!

Intoarcerea la baza s-a desfasurat fara incidente si a sosit vremea ultimului concert la Liceul de muzica „Ion Vidu”, intr-o sala plina ochi si intr-o mare de aplauze care au insotit fiecare piesa. La finalul celor doua zile pline de repetitii, partiturile si versurile devin cunoscute, scena este incapatoare, ne auzim,  ne vedem si putem fi coordonati mai cu spor, iar rezultatul se simte. Oricum, cu greseli mai mici sau mai mari, satisfactia participarii la o astfel de manifestare n-a constat in perfectiunea sunetului, ci in experienta cunoasterii oamenilor din jur, coristi sau public, in contactul uneori destul de dur cu cei mai putin favorizati de soarta, in gestul de a intinde mana oamenilor de care cel mai adesea ne straduim sa uitam, daca nu suntem implicati direct.

Unul din cele mai emotionante momente a fost cand impreuna cu sala  am ramas luminati doar de lumanari, Dominic dirija din mijlocul salii iar muzica urca parca direct in inalt… Ne-am retras cantand si cand ultimul acord s-a stins, am constatat ca si vocea mea a facut la fel! A fost frumos cat a durat! Petrecerea s-a intins la Porto Bello unde s-a cantat  de toate (cine a ramas fara voce, ca mine, a batut doar in masa) de la „Andrii Popa” la „Ma dusei sa trec la Olt”, s-a dansat pe podele si pe mese, s-a impartasit bucuria si satisfactia unei experiente care trebuie incercata macar o data! Si in weekendul acesta gospelul, muzica sclavilor negri, a unit sufletele fara deosebire si ne-a adus o bucurie intensa si bogata, care trece greu! Seara s-a incheiat intr-un foc generos de artificii, lansate undeva mai jos, pe malul Begai, dar parca special comandate pentru noi. Priveam exploziile de lumina in toate culorile si realizam ca nu-i usor sa duci in spinare atata fericire!

fetita de la centrul cristian serban final de concert in piscina bisericuta centrul cristian serban-buzias concert gospel centru medical cristian serban-buzias pauza inainte de concert centrul medical cristian serban

2 thoughts on “Hrana pentru suflet: concerte alaturi de corul TGP(II)

  1. Ai mare dreptate, fericirea, bucuria si dragostea pot veni de unde ne asteptam mai putin. Nu trebuie decat sa ne lasam sufletul deschis si sa le acceptam.
    Cate amintiri mi-ai starnit cu pomenirea Buziasului. Am petrecut acolo o vacanta memorabila. Eram foarte micuta si, daca nu gresesc, era toamna…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s