Eu si fotografiatul

Mda, stiu ca abia va abtineti sa completati… baba si mitraliera! dar pot sa va povestesc o multime de trairi explozive, defalcate pe momente ale zilei insorite, noroase sau adormite, dar imbibate constant de rare multumiri, tone de poze bulibasite si o multime de invidii (desigur, ca toate invidiile, constructive!!!) privind cum aceeasi bucata de lume pentru unii are stralucire, originalitate si poveste (in fotografii), prin obiectivul meu e lipsit de zvac, exact picatura aceea ce face diferenta intre „wow” si „aha, mda…”

Am pornit cu elan mare si fumuri de vedeta, incurajata de prietenii mei dragi, care vor si ei sa bea o bere gratis si-mi canta-n struna la orice bazdaganie comit. Dupa cateva cadre care n-au strarnit admiratia nimanui (despre cei care se ocupa serios de fotografie vorbim acum) am inceput sa remarc, eu, aia care vad toate amanuntele cand vreau sa scot ochii (absolut constructiv, ca mai sus!) cuiva, ca imi scapa detalii, tai aiurea cadrul scotand maini, pantofi si terminatii vegetale din neant, vad liniile doar cand ‘ma descarc’ pe calculator, ma fura subiectul intru in vrie si pozez ca apucata chestii, care dupa ce-mi trec fiorii de primadona aflata in fierbinteli, se dovedesc a fi doar pete de culoare fara potential, asist neputiincioasa cum trec pe langa mine ocaziile claxonand si nu prea reusesc sa le fructific, miscandu-ma in reluare ca o batranica apasata de ani.

Ce-i clar e ca sunt intr-o continua acumulare si cand sunt alaturi de oameni care fac fotografii de multi ani, oscilez mai rau echilibristul pe sarma cand nu stie incotro s-apuce: as trage in chip ce-mi place si-mi farmeca privirea, dar in acelasi timp, as  observa ce fac „greii” si cum scot o minunatie dintr-un cadru, in care eu ma benoclez minute in sir si nu simt nimic.

Frunzaresc poze ore-n sir incercand sa pricep cum vad unii o scena, de unde vine lumina, de ce sta modelul intr-o anume pozitie si…unde-i magarusul de care vorbesc toti in comentarii si eu nu-l vad!!!, decat dupa ce maresc poza si scotocesc bine in zonele umbrite. Ma transform intr-un vanator de subiecte, desi e evident ca evenimentele te cauta cand nu le astepti, ma precipit cand apare ceva subit la orizont, trag la nimereala, ratand la mustata o poza ce se dorea exceptionala si privesc pleostita o alta chestie anodina, iesita din manuta-mi dibace.

Rostul acestei postari, pe care ma gandesc ca il cautati printre randuri, e un fel de scuza pentru ca scriu rar si mai ales in imagini. Sunt in cautari si acumulari, abia apuc sa dorm, incercand sa impac vechile pasiuni cu cele noi, iar in mintea-mi blonda se invart tot felul de idei fara a capata consistenta dorita de-un articol. Aveti rabdare, poate din omida stufoasa va iesi la vremea potrivita, macar o moliuta de toata frumusetea! Va las acum, fug sa ma amestec printre cadrele in tonalitati multiple! Intre timp, sunt curioasa cu ce ganduri treceti prin toamna asta?

19 thoughts on “Eu si fotografiatul

  1. Eu nu ma stresez deloc, am vazut ce aparatura de mii de euro au cei care realizeaza fotografii ce-ti taie respiratia. Si ce locuri colinda si cat lucreaza la post procesare. E mai mult decat un hobby, e meseria lor. Nu am cum sa-mi imaginez ca voi face cine stie ce fotografii vreodata atat timp cat lipsesc posibilitatile materiale. Iar DSLR-ul meu este pentru amatori, iar cu asta am spus totul.
    Iti doresc mult succes in tot ce-ti propui.🙂

    • invat in fiecare zi ca se pot face poze deosebite si cu aparat de amatori, cu reglarile potrivite si povestea lucrata minutios.
      eu imi propun multe, sa vedem ce reusesc🙂
      multumesc, nice, numai reusite si tie!

  2. Eu cred, ca poti face multe daca ai rabdare. Trebuie rabdare, apoi putin noroc si experienta pe care o castigi in timp. Altfel priveam prin aparat acum trei ani, altfel privesc acum … Tu macar ai facut pasul sa incepi cursul de fotografie, eu merg pe dibuite 🙂

    • realizasem ca bat pasul pe loc, nu-mi erau clare setarile oricat citeam pe net, imi era complet groaza sa trec pe manual.
      acum ma incapatanez sa exclud auto complet si deocamdata simt ca cresc cate putin…dar cum spui, trebuie multa rabdare, informatie, munca. cu siguranta esti mult mai intuitiva si talentata decat mine, eu doar ma joc.
      dar imi place!🙂

  3. Eu m-am plictisit de fotografii wow, ma crezi? Sunt atat de rupte de realitate si asemanatoare intre ele, incat se vede de la o posta ca sunt artificiale. Ele creeaza alta lume, nu o arata pe cea reala. Si acea alta lume este scumpa tare de tot.

    • mentorul meu surprinde realitatea si-mi tot explica asa cum vede el lumea din jur. eu caut fluturasi roz inca si chestii blande care-mi inspira liniste si sentimente bune. poate cu vremea am sa ajung sa-mi placa si realul crud… dar inca mai copilaresc.

  4. Toamna asta, aici in Oslo, am avut parte de timp super frumos, iar acum se apropie iarna cu pasi rapizi. Aveam obiceiul så merg mult pe muntzi, dar recuperarea de dupå operatzie este inceatå si nu prea am fost pe „sus”, dar zilnic am iesit in naturå.Eu am fåcut ceva cursuri de foto si am fost un timp cu camera foto in geantå, dar acum sunt intr-o fazå… fårå motivatzie, visez la multe proiecte, dar nu am chef …stiu cå o så-mi revin la fel cum am fost, doar cå må misc mai incet… doar sunt RAC. Må bucur pt. tine, pt. faptul cå te implici 100% in ceea ce faci si de aici rezultå sigur mari succese, dar pt. orice trebuie råbdare si pasiune.Baftå la vanåtoarea de imagini frumoase de care så se bucure si ochii nostri😉

    • si eu sunt tot rac😀
      e firesc daca inca nu esti restabilita si nu te poti misca in voie, sa fii fara chef. sunt convinsa ca-ti vei reveni iute si vei gasi tot felul de preocupari interesante, o bucatareala, un handmade sau o excursie pe „sus” sa ne arati si noua muntii tai.
      sanatate multa si numai ganduri bune, ella!

  5. Pozele alea reușite ale „meseriașilor” sunt și rodul școlii pe care au făcut-o. Soră-mea, de pildă, a mers timp de trei ani la așa ceva și a învățat o mulțime de lucruri, de-aia și fotografiile făcute de ea spun o poveste, pe când ale mele sunt doar „vorbe” ce nu reușesc să se închege într-un tot armonios.

  6. Well, eu am o sapuniera dar am invatat singura sau cel putin incerc sa obtin unghiuri frumoase. Apoi le prelucrez putin in sensul strict ca umblu la contrast si luminozitate , atat. Nu am photoshop
    Cu ce ganduri trec toamna asta? Sincer- cu unele triste dar care nu se vor regasi pe blog

  7. Asteptam si imaginile surprinse la curs!
    Eu n-am mai iesit la o tura foto de nici nu mai stiu cand! sa ma duc special pentru asta🙂
    Acum vreo 2 ani intr-o vara am mers pe camp la pozat fluturasi! dar probabil ca am mai fost de atunci ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s