Relatia mea dezastruoasa cu tramvaiele

In urma deciziei celor de la RATT, de la inceputul noului an scolar, de a anula autobuzul curat, civilizat si climatizat, am revenit plina de intentii artagoase la tramvaiul ramas aproape neschimbat de la inceputul istoriei (bine, au renuntat la cai!). Aceeasi aglomeratie, mizerie, cu putin noroc, cate un boschetar si un frig taios de spatiu neincalzit (noroc cu amanarea asta calduroasa a iernii, ca altfel ma desfaceau cu autogenul de pe scaun!)!

Inainte sa ajung la patania de aseara, sa va povestesc de alta tura „castigatoare” cu tramvaiul, cand dintr-un motiv nestiut mergeau doua cu acelasi „numar de tricou”, unul dupa altul. In mintea mea cel din spate, in care vietuiam si eu, ar fi urmat sa ramana pe loc unde linia devine unica, asa ca in statie am coborat sa urc in primul. Socoteala mea nu s-a potrivit cu a vatmanului, primul tramvai a plecat inainte sa ating butonul de deschidere al usii, iar cel de-al doilea si-a luat avant imediat dupa, in asa fel incat uluitor!!! am ramas fluierand a paguba in urma lor. Drept premiu pentru inteligenta mi-am oferit o palpitanta calatorie pe jos pana la destinatie, sa ma invat minte sa nu mai gandesc cand nu mi se cere!

Acum ca sunteti in tema, revin la reusita marcanta de c-o zi inainte. Ma jucam pe telefon in statie, ca orice om necajit care are de asteptat in jur de 20 de minute. Opreste alt tramvai, il remarc, nu-i bun, ma joc mai departe. Din cand in cand ridicam privirea sa vad daca n-a venit si visul vietii mele. Cred ca „din cand in cand”-ul meu a fost alterat de bulinele colorate pe care le sortam de zor, astfel incat am observat ca tramvaiul-numit-dorinta, sedea la spatele celui din statie…dupa parerea mea abia ajunsese. Vatmanul a gandit diferit (suparatoare observatie!), astfel incat cand semaforul s-a facut verde cel stationat deja a demarat, eu mi-am pliat telefonul, am pasit spre mijlocul de transport dorit, ce ajunsese in dreptul meu, am asteptat sa opreasca…iar el a alunecat mai departe!!! Ma uitam cum se scurge accelerand si am realizat ca omul s-a gandit sa se grabeasca putin pe sine, fara sa ma ia si pe mine. Am avut un moment de deruta maxima, sa fluier, sa strig, sa-l injur, sa-i sparg geamul cu pantoful? Eh, stiti cum e in viata, uneori daca nu te misti cu talent in fractiunea de secunda potrivita, ramai sa „proasta-n targ”. Mda, incredibil sa mi se intample tocmai mie!!! De data aceasta nu m-am mai premiat c-o excursie pe jos, ci m-am instalat comod si m-am jucat mai departe, amintindu-mi cum se distrau pe vremuri vatmanii asteptandu-te sa fugi pana la usa, sa ti-o inchida in nas si sa plece. Se pare ca mai sunt unii ( e adevarat cam rari!) nostalgici dupa vremurile acelea!

10 thoughts on “Relatia mea dezastruoasa cu tramvaiele

  1. Ei, cât m-am mai distrat și eu cu chestii de-astea!… Autobuze sau tramvaie sau troleie care-ți pleacă de sub nas, altele care trec în coloană, de parcă le-ar fi frică să circule de unele singure, astfel încât până ajungeai la ultimul, își închidea ușile și o zbughea de sub nasul tău, altele care nu opreau în stație, că era prea aglomerat, așa că ne căra câteva sute de metri mai încolo, de cele mai multe ori în direcția contrară celei în care aveam treabă…
    Acum nu mă mai mir de ce era/este așa. Locuiesc lângă școala de șoferi profesioniști. Crede-mă că mă îngrozesc de fiecare dată când văd ce soi de elevi le calcă pragul…

  2. :-)) esti tare amuzanta. Eu ma distrez uneori pe seama unora (maj. turisti, straini,etc.) care se instaleaza in fatza usii de la metrou, dar nu apasa pe butonul de deschidere, ci asteapta sa se deschida sg. si cu o fatza surprinsa injura dupa metroul care dupa cateva sec. incepe sa circule mai departe. Acum o sapt. citeam fericita ca de la 01.01.14 cine urca cu bicicleta in metrou nu trebuie sa mai plateasca😀, atunci sa ma vezi ce o sa strabat orasul in lung si-n lat cu „bicicleta”( nu de alta, dar sunt multe parcuri frumoase si pe jos nu au farmec, iar pana acolo cu bicla ajung epuizata)

    • ce-mi place modul tau de gandire si faptul ca stii sa mergi pe bicicleta. eu inca n-am ajuns la performanta asta si pe an ce trece mi-e din ce in ce mai frica sa mai incerc😀
      ma bucur ca te-am distrat, asta era si ideea🙂

  3. A meritat sa pierzi tramvaiul daca asta te-a inspirat sa scrii atat de haios. Super articol.😀🙂
    Si trebuie sa-i felicitam pe inventatorii telefoanelor cu jocuri care nu ne lasa sa ne plictisim… Eu apelez cu incredere la ele si atunci cand merg, nu doar cand astept metroul. :))
    Asta cu plecatul mijlocului de transport de sub nasul calatorului vesnic grabit cred ca e o lege de-a lui Murphy. :((

    • asa cred si eu😀
      noroc ca era placut afara, aveam ce face in intervalul brusc creat si tocmai iesisem de la sala cu bagaj maxim de energie pozitiva, ca altfel cred ca as fi fost plina de spume!

  4. Iti dai seama ce ma distrez eu, ca merg zilnic cu tramvaiul? (am ajuns la concluzia ca e cel mai rapid mijloc pentru a ajunge la lucru… iti poti imagina? ).
    Spre norocul meu, il iau chiar dintr-un capat si cobor aproape in celalalt… si mai am si norocul ca linia lu’ 4 pare a fi cea mai civilizata dintre toate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s