De ce doar barbatii au pasiuni?

Am intalnit si femei fericite… e adevarat in ultima vreme din ce in ce mai rar! Fie ca au familie numeroasa, copii mici sau mari, cu toatele arata obosite, plictisite, exasperate de zapacelile fiecarei zile. E adevarat ca atunci cand copiii sunt mici, timpul nostru personal se restrange tinzand catre zero, insa prin natura vietii, micii omuleti devin din ce in ce mai desprinsi de noi, redandu-ne ceea ce ne-au luat ani de-a randul, libertatea sa facem ce ne place. Privind in jur ma intreb daca societatea noastra e construita astfel incat doar barbatilor li se permite sa-si exploreze pasiunile? Cand eram mica (mda, sunt secole de atunci, dar inca-mi amintesc!) fetele aveau garnituri de bucatarie si simulau pregatitul meselor, calcatul , dragalitul copiilor si dereticatul, in vreme ce baietii stapaneau tot felul de jucarii mult mai interesante: lego-uri de construit blocuri, seturi de mesterit vehicule cu tot felul de chei si surubelnite, piste de intrecere pentru masinute sau trenulete ce serpuiau printre gari miniaturale. Absolut fara a avea inclinatii deosebite de inginer, recunosc cinstit ca-mi placea sa cladesc sau sa surubaresc, chit ca singurul meu model era mama, iar ea a fost mereu anti-tehnica., printre oale sau cu lucrul de mana. Plecand cu asemenea educatie de mici, e firesc ca viitoarele femei sa se inhame la treburile gospodaresti cu placere sau de nevoie, in vreme ce partenerii lor mesteresc sub masina, stau la mila pestelui pe malul vreunei balti sau isi rup sasiurile pe drumuri de munte in cautarea aventurii.

Intrebarea pe care mi-o pun este: doamnele nu sunt lasate sa-si gaseasca ce le-ar placea sa faca in timpul liber (nu, nu vorbim de shopping acum!) sau e mai comod sa se planga ca sunt permanent neglijate si se plictisesc tesand panza in asteptarea Ulise-ului? Devine clar ca pentru un barbat e infinit mai interesant sa traga o tura cu baietii prin padure la impuscat fazani, iepuri sau orice altceva de astamparat foamea si adrenalina, decat sa-si cocoleasca iubita privind la un film siropos. Totusi ce fac Penelopele in timpul asta (vorbim de alea fidele, da?)? Isi gasesc o preocupare placuta bucurandu-se de tipul liber, o barfa mica alaturi de prietena din studentie sau vecina din colt (cel mai sigur nu!) sau ii numara aluia minutele intarziate, clipele petrecute in afara cuibusorului de nebunii si inventeaza torturi sa-i treaca cheful de iesiri singuratice?

Nu militez pentru drepturile femeilor, am acceptat demult si fara regrete ca in lumea de azi barbatii au cativa pasi inaintea noastra, un acces variat in mai multe zone si timpul liber mai elaborat. As indrazni sa afirm insa ca modul in care noi, ca femei, ne gasim micile bucurii si luptam pentru a ni le satisface, ne defineste. E adevarat ca familia ne va cere mereu totul, dar renuntarea de a trai, macar putin si pentru noi, ne apartine si tot la fel cultivarea unei pasiuni proprii, care sa ne aduca multumirea sufleteasca. Am auzit de multe ori femei spunand ca le ajunge vazand ca ceilalti membri ai familiei sunt fericiti si nu-si doresc sa faca nimic doar pentru ele. Pe termen lung, multe dintre ele obosesc, sarcinile care cad in carca lor se inmultesc, ceilalti sunt obisnuiti sa fie serviti, iar ele isi inghit in fiecare zi o amaraciune pe care n-o vor recunoaste niciodata.

Nu cred ca exista femei carora nu le place sa faca nimic sau ca Suleiman si stirile de la ora 5 le sunt suficiente relaxari. O pasiune presupune o cautare continua, o munca in plus pe care n-o simti ca o corvoada si cel mai adesea satisfactii, care nu pot fi masurate. Mi-ar placea sa vad mai multe femei zambitoare in jur, mai putin preocupate de bani, libertatea controlata a consortului sau sufocarea copiilor deja mari, dar dorind sa-si doboare o frica, sa experimenteze ceva inedit, sa-si exerseze o abilitate, nu neaparat pentru a o face profitabila, cat pentru a-si bucura sufletul sau a realiza ceva care si-au dorit mereu, dar n-au apucat sa infaptuiasca din felurite cauze. Voi, ca femei, ce faceti strict pentru voi? Voi, ca barbati, le permiteti partenerelor sa aiba si alte preocupari decat familia?

16 thoughts on “De ce doar barbatii au pasiuni?

  1. Eheeeeiiii….Ancuta draga , postarea ta e grele!😆
    Din punctul meu de vedere eu cred ca pentru pasiune ai nevoie de bani , in primul rand.O pasiune adevarata cere bani si timp. Sunt ferm convinsa ca orice femeie a avut o pasiune mai mica sau mai mare care , la un moment dat , functie de evenimentele sociale , familiale si morale din viata ei , s-a estompat sau a crescut.
    Daca vrei sa sti pasiunile mele , am o tona de ele…dar numai cateva mai sunt in vigoare , tocmai din lipsa de bani…ca acum am timp , dar nu am bani. Si prima si cea mai tare este sofatul….pot sofa si cate 13-14 ore , cu mici opriri de necesitati….intru pe pilot automat si pur si simplu sofatul ma relaxeaza cum nimic altceva nu o poate face.
    Alta chestie ar fi tricotatul….ma decupleaza total de la cotidian si de la mediul inconjurator….tricotatul imi permite evadarea in prpria mea lume.
    Alta pasiune este cititul , insa problema este ca atunci cand citesc , se pare , absolut toata familia ma intreaba daca citesc , desi stau cu cartea dinainte si ochelarii pe nas.Intrebarea se repeta la fiecare 15 minute,pana cand renunt la citit….si toata lumea uita de mine.
    Si nu ultima pasiune , cuplata cu prima , ar fi calatoritul…Poate suna ciudat,dar mie imi place sa merg cu trenul…chiar si in conditiile actuale….imi place cu personalul , cu acceleratul , cu expresul….nu conteaza , tren sa fie….si nu am destinatii anume.As calatorii ca globetrotterii , sa invart globul rotund si sal opresc cu degetul pe urmatoarea destinatie.
    Si-ar mai fi…dar nu-s asa importante.🙂
    Tu ce pasiuni ai , in afara de zumba?😀

    • asa-i, pentru multe e nevoie de bani, insa sunt si bucuriile alea micute (hai sa le zicem „pasiunici”), care nu implica sume atat de mari si pe care le poti strange in timp, daca te urmareste tare ideea- vorbesc in general, nu tinta spre tine🙂
      ma gandeam la ce spuneai cu sofatul, am condus o vreme prin oras, dar nu mai am masina de mult timp…n-am apucat sa-mi dau seama daca treaba asta mi-ar fi placut. cat despre tricotat, goblen si alte lucrusoare de mana… am povesti intregi. periodic ma mai apuca, imi aliniez gandurile printre atele colorate si ma simt bine.
      cu cititul sunt prietena buna, de vreo 2 ani particip la „Schimbul de carti”, asa ca am mereu materie prima stimulativa si superficialitati cumparate de mine. acum chiar sunt intr-un proces accelerat de recuperare a restantelor acumulate cand frunzaream tutoriale de poze🙂
      si mie-mi place calatoritul, dar daca ar fi sa aleg, as lua mereu avionul, ca teleportarea inca nu-i la indemana tuturor! in afara de zbor, drumul in sine ma plictiseste, ma tenteaza rau destinatia, vizitatul, frunzaritul in amanunt a locatiei, gustatul preparatelor traditionale, barfitul cu oamenii locului si, nu in ultimul rand distractiile, poze cu tonele sau experientele inedite.
      acum cea mai ardenta e „fotografia”. imi stimuleaza imaginatia, gandirea, patrunderea dincolo de aspectele superficiale ale lucrurilor, semnificatia simbolurilor si modul in care poti lega personajele pentru a crea un efect deosebit…

  2. Cred ca a astepta sa ‘ti se dea voie’ e o scuza, sau comoditate. Nu tine decat de noi sa ne umplem viata cu ce ne place, in ciuda oricarui stereotip ‘inghitit’ prin educatie.

  3. Eu fac foarte multe lucruri pentru mine. Am multe pasiuni si am grija de ele🙂

    Zilnic am program de citit carti. 1 ora seara
    Calatoresc de placere de 2-3 ori pe an
    Scriu pe blog 3-4 articole pe saptamana
    Ies in oras de 1-2 ori pe saptamana
    Vad filme
    Merg la diverse evenimente (festivaluri, concerte, teatru, balet etc)
    Ma intalnesc cu diversi calatori sau bloggari

    Avand copil, job si familie incerc cumva sa ma impac si pe mine, avand un program destul de activ. In weekend evenimente si scris articole, iar in timpul suptamanii, intalniri cu prietenii, filme si carti, impartite cumva incat sa nu exagerez dar totusi sa ma bucur de ele, macar din cand in cand. E drept ca pentru asta am renuntat total la tv (ca altfel mereu gaseam programe si documentare cu care sa-mi ocup timpul), am renuntat la ore in sir petrecute online pe facebook si in general degeaba. Am trecut la un program mai strict fata de mine incat timpul sa il umplu intr-un mod placut/creativ/cu folos ….

    • asta e calea, o impartire cat mai eficienta a timpului si daca ziua si asa e scurta, s-o umplem cu ceva care sa ne aduca bucurie sufletului.
      oricum tu esti de admirat, manevrezi totul cu multa abilitate. eu cand eram ca tine, nu aveam niciodata timp de mine, eram mereu turbata si vesnic nemultumita🙂

  4. Pasiuni, o mulțime! N-apuc să mă plictisesc niciodată. Și nu toate sunt costisitoare. Sau, mă rog, nu cer atâția bani încât să se simtă în bugetul familiei.
    Iar în privința modelelor, fii liniștită, că nu se mai „poartă” seturile de gătit, ci Barbie, așa că nu e de mirare că fetițele/fetele încep să aibă modele precum Bianca aia Nu-mai-știu-cum și nu pe Amelia Nearhart sau Maica tereza.🙂

  5. Sunt femei pe care un barbat reuseste sa le aduca in stadiul acela de leguma plictisita care merge la serviciu, vine, cumpara ce trebuie in casa , are grija de copil sau n-are copil si totusi activitatile ei se invart in jurul telecomenzii , bucatariei si a butonilor lui desi odata , demult EA nu era asa. Cunosc, cunosc.

  6. Eu am destule pasiuni(nu ti le mai insir aici caci deja le cunosti), dar nu sunt cea mai in masura sa ma pronunt pentru ca nu am o familie. Oricum iubitul meu nu este de acord cu niciuna din ele, ba chiar le detesta si ar vrea sa-i acord lui mai mult timp. Tot daca s-ar putea.😛
    Nu stiu ce sa zic, parca am depasit epoca primitiva cand femeia statea la cratita si barbatul mergea la vanatoare. Nu zic ca nu mai exista cazuri, dar sunt exceptii. Imi place sa cred lucrul asta.

    • oare cat de mult/putin trebuie sa tina cineva la tine, incat sa-ti poate acorda libertatea de a avea macar o pasiune fara el/ea? sa se bucure cand vede ca ai realizat ceva, fara a fi invidios ca l-ai privat pe el/ea de cateva clipe de rasfat?
      din pacate eu am cateva exemple de femei la cratita si nu-s toate din cele fara scoli inalte… cu tot progresul, uneori am senzatia ca la baza nu s-a schimbat nimic. mamele de baieti isi rasfata la fel odoarele, iar nefericitele ce le devin sotii, au locul asigurat ca bucatareasa, femeie de serviciu si educatoare.

  7. Mai oricate pasiuni ar avea o femeie, nu va avea atatea posibilitati de desavarsire ca un barbat. Eu inca aud ca fotografia e pt barbati, desi sunt pasionata de ani de zile. Sincer am renuntat sa conversez cu barbatii. Domnilor, imi pare rau, dar orice ati vrea de la mine, e doar pt femei😀

    • 😀 barbatii au mintea structurata altfel, nu se pierd in atatea amanunte, nu-s distrasi de zumzetul albinutelor sau de cantatul pasarelelor. la mine e destul sa ma faci sa rad, ca s-a dus inspiratia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s