Franturi de viata

Deschid ochii in noapte, mai e destul pana dimineata si incerc sa ma strecor discret fara sa tulbur respiratia atenta de langa mine. Ridic perdeaua si privesc intinderea alba gandind la vara si haine subtiri, desi trebuie sa recunosc ca-mi place si ipostaza asta privita din vecinatatea caloriferului. E liniste si n-am nici un gand. Imi aliniez talpile desculte pe podeaua calda si-mi doresc pentru  o clipa sa fiu undeva departe, la o cabana, sa pot depana povesti fara sfarsit la o cana de vin fiert, oglindindu-ma in privirea unui om drag.

Ma strecor in pat si alunec pentru cateva clipe intr-un somn pufos din care ma trezeste strident soneria telefonului: e dimineata. Privesc chipul blond si adormit, ii ciufulesc parul si contrar oricarei dorinte placute, ies in lumea rece de afara. Primesc o imbratisare lunga sa-mi tina toata ziua si ajung la munca, la timp sa ofer un umar unui alt om drag care e pe cale de a-si ceda jumatatea unei alte femei. Ma rusinez de bucuria mea, amintindu-mi dureros cat poate fi de greu sa pasesti prin viata uneori, ascult mult, aproape ca lacrimez, rasuflu egosita gandind ca am scapat vie din trecut si ca durerea nu mi-a ucis puterea de a iubi. E prea curand sa-i povestesc celei care sufera acum, ca toate se intampla cu un  scop si ca oamenii ies uneori din viata ta, doar pentru a-ti da posibilitatea de a evolua, de a te reinventa, de a percepe totul la alta valoare si cu alti ochi. Ascultand ma infior gandind cat de fragila poate fi fericirea si cum totul se poate transforma atat de usor intr-un nimic ce doare fara oprire. Multumesc in gand pentru sansa si incerc sa-mi reamintesc un chip. Imi revine iar dorinta de a ma ascunde undeva departe, tinand strans ce mi se pare ca am gasit si mi-e teama sa nu se spulbere din grija, invidia si putina toleranta a celor din jur.

Ziua se taraste greu, la fel ca rotocoalele fine de zapada inghetata de afara. Mi-e cald, zambesc, visez, compun chipuri… Uneori uitam ca indiferent cat de groasa e ceata, soarele gaseste mereu o cale sa strapunga norii si sa cucereasca un cer incredibil de albastru. E greu, dar fiecare lectie dura, ne face mai puternici, ne invata sa apreciem mai mult o strangere de mana, o lacrima stearsa cu grija de-o mana tandra, o mancare pregatita cu daruire si condimentata cu ceva mai mult decat mirodeniile obisnuite. Mi-e bine.

10 thoughts on “Franturi de viata

  1. Nu trebuie sa-i spui nimic, doar sa fii langa ea, sa simta sustinerea ta. Acum nimic nu o poate alina, poate cu timpui…
    Dar tu ai dreptate, de asta ies din viata noastra oamenii care nu au ce cauta in ea, cei care nu merita afectiunea noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s