Dormit in deplasare si inca o goana dupa rasarit

Ma plangeam inainte de weekend ca sunt pe cale sa plonjez intr-un grup de amici, in care nu cunosc pe nimeni. Faptul ca in marea lor majoritate au copii prescolari, ma facea sa-mi imaginez tot felul de urlatori alergand in dreapta si-n stanga, zburandu-mi paharul din mana si terminandu-mi psihic rabdarea. Am incercat sa ma fofilez, dar se pare ca lumea era nerabdatoare sa ma cunoasca (habar n-am cum fac, ca mereu ajung in centrul atentiei… ce-i drept uneori imi si place!), asa ca trasul pe fund inapoi si pretextatul ca n-am dispozitia necesara, n-au avut nici un rezultat. Daca am vazut ca n-am scapare, am luat aer in piept, am plonjat si cand mi-au trecut emotiile, am remarcat ca sunt oameni obisnuiti, care e posibil sa ma fi scanat, dar au facut-o discret, fara intrebari incomode care sa graviteze dincolo de bunul simt asupra mea. Oricum de cand exista Fb, prima parte a curiozitatii moare acolo! Oamenii erau deja in chef, asa ca dupa o perioada in care am compilat incercand sa pricep cine cu cine-i casatorit si care-i copilul cui, mi-am dat seama ca mititeii sunt pasnici, au camera lor unde trona un covor de jucarii si apareau doar ocazional cand s-a distribuit pizza si au stins lumnanarea de pe tort  de vreo 50 de ori! Din discutii si poze mi-au povestit ca sunt prieteni de multi ani, au facut liceul impreuna si au reusit sa ramana prieteni in pofida trecerii anilor. S-au obisnuit rapid cu mine si au trecut la poante, povesti despre ultima saptamana de schi din Italia si pe unde se mai poate merge in sezonul asta plin de zapada, s-a lecturat ceva bautura, pana dupa miezul noptii. De parca n-as fi fost eu aia antisomn, am simtit ca nu mai pot sta vertical si gandul ca vreau sa fac poze la primul cantat al cocosului, m-a gonit in pat odata cu cei mici. Ca niciodata n-am avut probleme cu patul complet strain, cu hamsterul care-si facea gimnastica pe intuneric scartaind continuu rotita, cu cei care depanau povesti, valatuci de fum si licori in bucatarie. Am dormit scurt pana alarma telefonului m-a trezit in plina noapte si am incercat sa anulez planul ce parea acum cel putin sarit de pe fix! Totusi m-am tarat la masina si in timp ce ma incalzeam am remarcat ca natura pregatea un rasarit spectaculos, doar ca noi ne decisesem un pic prea tarziu si am aruncat undita iar la Silagiu, unde alergasem dupa primul meu rasarit cu poze, undeva prin toamna. Aceleasi stradute de data asta inghetate si cu urme de zapada, au reflectat un soare hibernal, cu o jerba de culori alternand intre roz-mov-portocaliu. Am dat o tura prin sat, alergand niste gaste al caror penaj zdrentuit parea abia scapat dintr-o lupta crancena, am pandit baltile inghetate si natura aproape pustie de frig. Sa fiu sincera n-am facut cine stie ce poze, insa intalnirea cu oameni pasionati, bine dispusi la prima ora a diminetii, unghiurile diferite in care fiecare alege sa surprinda peisajul, a meritat efortul privarii de somn. M-am intors inainte de pranz purtand in suflet bucuria asistarii pe viu la nasterea unei noi zile. Poate v-am mai spus, dar percep tot mai mult viata asta ca un cadou, ce se deschide mereu cu o surpriza. placuta…

poze aici

O saptamana frumoasa tuturor!

16 thoughts on “Dormit in deplasare si inca o goana dupa rasarit

  1. Heeey , dar n-ai inghetat de frig?😀 Eu nu stiu ,zau , daca dupa o noapte de chef as mai fi reusit sa ma trezesc dimineata ca sa fac poze….😀
    Panorama satului in rasaritul de soare este foarte frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s