Plimbareala de primavara

Cum 8 Martie a cazut sambata, iar eu inca ma lupt cu un rest de raceala, n-am reusit sa ma extrag din pat decat dupa pranz, cand soarele s-a ascuns si ziua incepea incet sa se stinga, alaturi de regretul meu usor ca puteam face mai mult. Asadar duminica m-am mobilizat mai mult si am fugit din oras cu gandul de a verifica nivelul zapezii pe Semenic si sclipirea lacului de la 3 Ape. Acum nu conteaza peripetiile amuzante care se intreceau sa-mi incetineasca ritmul, important e ca dupa ce am incurcat drumul, am  sprituit cola pe tot parbrizul, (desigur ca-n interior!), volan si geamuri laterale, am mers putin spre Anina, cautand Semenicul unde nu era…undeva dupa pranz m-am regasit puternic ventilata pe muntii costelivi cu petece aleatorii de zapada prafuita, intr-o statiune absolut pustie, acum intre anotimpuri. In zona cu elicele, vantul mi-a gasit fiecare por ascuns in hainutele infasurate strans si oarecum calduros. In schimb, pe versantul dosit se rasfatau branduse curajoase, iar solul capatase o nuanta ruginie patata din loc in loc de sclipiri de roca. Am urcat dezmortindu-mi picioarele spre un varf unde cateva stanci impungeau ostentativ cerul albastru, cu farame de nori si am privit Valiugul, Garana, miniaturizate printre valurile de padure ce se simtea pulsand de seva, gata-gata sa erupa in verdele prezent acum doar pe versantii cu brazi. M-am culcat la sol sa pozez branduse si am ramas cateva clipe ascultand linistea, cu vantul trecand fara sa ma atinga pe deasupra, simtind in adanc pulsul pamantului, un fel de legatura ce parca o pierdusem in iarna asta lunga!

Am coborat apoi spre 3 Ape, ramanand latita la soare (da, din nou!) pe ponton, in sedinte prelungite de „diva” in asfintit. Pana la final mi-a reusit un zambet cat de cat natural, am urmarit puii de catei ce se jucau pe malul apei si studiat campingul pustiu incercand sa-mi inchipui cum e in plin sezon. O tura scurta prin Garana mi-a aratat cat de cochete sunt casele si mi-a dat idei de festival de jazz, undeva prin iulie. Am oprit unde erau masini in cautarea unei ciorbe, dar n-am gasit decat inapoi pe strada principala, la „La scena”. Cautarea a meritat! Desi restaurantul era gol, mancarea a fost delicioasa, iar servirea foarte prietenoasa. Atmosfera usor rustica, ambient placut, oameni simpatici! Un mare plus!

O aruncare cu privirea la Crivaia deja pe intunecate nu mi-a permis sa mai fac poze, dar am remarcat luminatia frumoasa in inserare a lacului, casele si terasele cochete, instalatia pentru schi.

Dupa atatea locuri incarcate de soare inca timid, liniste deplina dar atat de reconfortanta, zumzait bariton de albine in pomi infloriti bogat, paduri cu umbre lunguiete alternande de copaci supli, muguri stand sa plesneasca, m-am simtit din nou vie si daca nu neaparat dornica de o noua saptamana de munca, macar cu energie destula pentru a astepta un nou weekend! poze aici.

La voi cum e cu primavara asta?

10 thoughts on “Plimbareala de primavara

  1. Super,super excursie…
    Deci zapada pe drum nu exista absolut deloc…ce bine…poate facem si noi o excursie curand…Ai vazut drumul deschis , cum cobori de la Semenic , mergi catre 3 ape si tot inainte?Daca ti drumul , iesi dincolo de Caransebes , in localitatea Slatina Timis , drumul catre Mehadia…este un drum bestial de frumos , traverseaza padurea….ce sa-ti zic Anca?La vara sa il faci…Acum 2 ani il asfaltau , noi l-am facut neasfaltat si a fost bestial.
    Mi-au placut pozele…!🙂

    • nu,nu, drumul e perfect curat si soseaua foarte bine facuta. doar de la bifurcatia valiug/semenic, cel spre semenic e putin mai stricat.
      noi ne-am intors de la valiug…dar parca imi amintesc de-o localitate slatina timis, sigur am trecut prin ea…
      cred ca stiu despre ce drum spui, ne-au intrebat niste turisti daca se ajunge pe acolo la caransebes, dar n-am stiut ca sa raspundem🙂
      multumesc🙂

  2. In vest a venit mai devreme primavara anul asta, de fapt voi nici nu prea atiu avut cine stie ce iarna. Pe meleaguri sudice abia acum au aparut primele semne ale anotimpului renasterii, temperaturi ridicate, soare si copaci inmuguriti. In cateva zile vor inflori…
    Mai rau cu astenia, lipsa timpului si oboseala. Cel putin mie imi serios de furca.😛

  3. La mine e inca naspa Red, ca nu spun horror ca nu-mi place sa ma plang, oricum fac haz de necaz.
    Nu m-am imbolnavit de ani de zile si ce mai scriam eu c-o amigdala inflamata era flori de mar.
    Nu m-am gandit ca anul asta o sa imi tranteasca o raceala „banala” niste complicatii cu care se lupta o echipa de medici. Iar eu imi patratesc fundul in pat si astept pulsuri de „sub 100” ca sa nu ma simt tot timpul ca pe banda de alergare.
    Mai adauga ciclul la asta si-ti da…..cu minus :))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s