Deschidere Salonul fotografului roman

Cum tot chibitez de-o vreme pe langa adevaratii fotografi si ma simt bine in lumea lor fara pretentii de vestimentatie firmata, dar cu cerinte intelectuale obligatorii, am calcat timid intr-un univers drag, libraria Carturesti, unde urma sa se deschida Salonul fotografului roman. Aruncand cu parere de rau, doar un ochi grabit  volumelor apetisante, am urcat in sala intima de la etaj, mobilata ca o ceainarie cu aer usor prafuit si teribil de placut. Cateva fotografii in format generos invigorau peretii, temele fiind dintre cele mai diverse. De ceva vreme caut sa pun macar o frantura de poveste in pozele mele si acest lucru imi reuseste destul de rar, adesea suparator de stangaci. Aveam in fata, de data aceasta, oameni cu exprimarea artistica la ei, in alb-negru sau color, stapanind metoda de a te retine in fata fotografiei, cautand sa intelegi ce-i dincolo de ce s-a spus deja.

In deschidere a spicuit Marcel Tolcea, cu o grafica a cuvintelor greu de anticipat, dar tocmai prin aceasta suprinzatoare. O vorbire metaforica atat de clara incat pozitionam mintal instantaneu fiecare cuvant, alaturi de omologul sau material. La obiect a infierat televiziunea ca metoda de indopare accelerata cu informatii si a mangaiat fotografia ca un moment de respiro, de admirare in tihna a frumusetii din jur, de meditatie a lumii in care traim.

Cat despre expozitia in sine, cuprinde fotografii de natura colorata, norul tumultuos ce a survolat cerul Timisoarei si tot facebook-ul anul trecut,  iarna metaforica ce trimite gandul la truda spre desavarsire, o deschidere timida a unui batran catre lumea complicata de afara, portrete incarcate de ani si semnificatii.

Interesant modul in care fotografiile mi-au obligat gandirea cotidiana superficiala sa munceasca mai mult , incercand sa trec dincolo de imagine, cautand sensul dorit de autor. De bifat pentru cei care au drum prin centru si foame de imagini!

4 thoughts on “Deschidere Salonul fotografului roman

  1. Ziua buna, draga Anca!
    Imi inchipui ce zi frumoasa ai avut in acel loc cu atatia artisti fotografi. Sper sa ajung si eu vreodata acolo, macar sa privesc la fotografiile din acel loc. Admir din tot sufletul pe cei care nu fac doar poze, ci reusesc sa inchida povesti, istorii, metafore, sentimente, mesaje, in niste imagini. Adevarate capodopere!
    Iti doresc un weekend frumos!🙂

    • multumesc, alex, pentru gandurile bune. mentorul meu spune ca atunci cand faci o poza, rostul ei ar fi sa ajunga undeva pe-un perete, inramata. eu inca n-am ajuns nici macar sa-mi doresc acest lucru…dar am timp🙂

  2. Eu nu merg atat de departe cu gandul la mesaje, povesti si metafore. Mi-e suficient sa-mi ofere un prilej de respiro si isi indeplineste cu brio scopul. Ea, fotografia. 🙂
    Apropos de foame de imagini, esti inscrisa in grupurile de fotografie de pe fb?😀 Daca nu, iti recomand eu cateva foarte bune.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s