Concert aniversar- 10ani de TGP

(TGP= Timisoara Gospel Project, pentru cei care nu cunosc deja termenul.)

De data aceasta am fost doar spectator la cel de-al doilea concert al weekendului, o postura incitanta, dar in care am intrat prea putin(simtindu-ma in permanenta pe scena!), topaind in loc pe scaun si abia stapanindu-ma sa nu cant piesele pe care le cunosteam de la concertele trecute.

Oameni inimosi, veseli, pasionati, condusi de un Dominic plin de verva, empatie, generozitate, ca absolut intotdeauna, avand alaturi o trupa de muzicieni largita, chitari, clape, baterie si, nu in ultimul rand,  un bonus de exceptie: orchestra Filarmonicii „Banatul”! E greu de explicat in cuvinte muzicalitatea creata si furnicaturile pe care le-am simtit pe piele la fiecare nota, picurare, soapta sau tumult vocal. Am trecut prin toate starile de la genul acela de fericire in care simti ca nimic nu mai poate fi adaugat, la tristetea lipsei unuia dintre coristii cei mai dragi, la meditatie calma si bucurie impartasita.

Concertul a avut doua parti, dar totul s-a succedat parca mult prea rapid( dupa mine as fi stat sa ascult-cantand toata noaptea!), gospelul si atmosfera calda invaluind rapid sala, aplauzele ropoteau bogat dupa fiecare piesa, sarbatoarea muzicii venite din Africa, inspirate din Germania, poposind fara a pierde din energie pe plaiurile noastre, invaluind, stergand neimpliniri, lasand doar bucurie pura si focul arzand mocnit al pasiunii si dragostei.

Imbracati in negru cu zvacniri  vii de rosu, coristii au performat deosebit, dovedind ca trecerea timpului slefuieste  lucrurile care merita, chiar daca au inceputuri timide. Cine s-ar fi gandit ca acest proiect micut acum 10 ani, va lua o asemenea anvergura, angrenand sponsori, actiuni caritabile, organizatori, care printr-un efort comun nu numai ca au adus muzica de calitate la indemana tuturor (concertul avand intrarea libera), dar au si reusit performanta de a strange nesperata suma de aproape 19000lei, destinata  Centrului de Ingrijire Paliativa de tip Hospice „Casa Milostivirii Divine”.

Pe tot parcursul concertului am fost cu sufletul pe scena alaturi de ei, cu vocea cantand in surdina (desi m-am cam lasat luata de val de cateva ori!) si cu palmele aplaudand interminabil. La final cand corinstii au inceput sa paraseasca scena,  am tasnit in picioare de pe scaun si m-am repezit pe hol unde stiam ca se aduna la finalul fiecarui concert, pentru a canta cu ei, pentru bucuria si reusita superba a concertului. Eram cam albastra in marea muzicala de rosu/negru, insa m-au integrat firesc, asa cum se intampla de fiecare data in acest grup deosebit, unde nu conteaza orientarea religioasa sau situatia financiara, ci doar zambetul, dorinta de a canta, de a performa cu sufletul pe buze, asa cum ne preda Dominic la fiecare repetitie. Multumesc, oameni minunati, efortul vostru va face speciali!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s