Social Sofa la Timisoara

E bun si Fb-ul acesta la ceva! Aflu despre tot felul de noutati care se intampla foarte aproape de nasul meu, dar pe care, cu mintea in alta parte, nu le observ. Astfel ieri, mi-am invins lenea, caldura si indiferenta si am luat loc in jurul „Canapelei” , un proiect plecat din Amsterdam si sustinut de timisoreni inimosi. Mai clar, proiectul reprezinta o sofa din beton, cu diferite modele care urmeaza a fi colorate cu bucatele mozaicate si la care poate participa oricine doreste. Cerintele sunt simple: rabdarea, bunavointa, sociabilitate. Initial mi s-a parut greu sa potrivesc intr-un spatiu mic, triunghiular, bucatelele de plastic colorat, dar dupa putin exercitiu, treaba m-a captat. Cu mainile mesterind, incercand sa potrivesc cat mai exact conturul deja desenat si cu mintea ascultand scartaitul viorii unui muzicant amator, aflat cativa metri mai incolo sau discutiile prietenilor care s-au marginit doar sa priveasca, am constatat in scurt timp ca-mi disparuse senzatia de zapuseala ( dimineata plouase si iar eram imbracata prea gros!), iar pozitia chinuita cand pe-un genunchi, cand aplecata oblic nu ma stanjenea. Cei cativa oameni din jurul meu munceau in liniste, din cand in cand ne ajutau alaturand o sugestie amabila sau mestecand in liantul care facea bucatelele sa ramana in locurile alocate.

Amicul meu a terminat mai iute particica ce si-a ales-o, eu m-am mosmandit mai mult, mai ales ca la incheiere a trebuit sa maruntesc mai fin bucatelele, ca sa pot acoperi intreaga suprafata. Nu-mi dau seama daca munca migaloasa sau oamenii placuti din jur mi-au cauzat starea de bine. Am comparat ce facusem eu, cu particelele deja facute si mi-am spus in gand ca nu m-am descurcat chiar rau (mda, modestia nu face parte din calitatile mele!). Interesanta a fost si parerea celor care treceau pe langa noi (locatia fiind pe o pietonala frecventata din centrul orasului), unii cerand amanunte despre modul de realizare, destinatia si amplasarea la finalizare a proiectului, iar altii oferind sugestii si indicatii, fara insa a intreba daca e nevoie de o mana de ajutor.

As mai fi stat sa „brodez” bucatele si cu alta culoare, dar din pacate cei care ma asteptau isi pierdusera rabdarea. Am plecat cu dorinta de a reveni, de a incerca sa socializez cu mai mult curaj data viitoare si de a crea inca putin din ceva ce se anunta a fi deosebit, atat prin concept, cat si prin colaborarea atator oameni diferiti.

poze aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s