Festival Catalan la Timisoara

M-a atras denumirea din start si m-am mirat putin, in sinea mea, de disponibilitatea altor natii la distractie si mai ales de dorinta de a ne-o impartasi si noua! Am ratat de putin piramidele umane din Parcul botanic, dar am ajuns la timp pentru procesiunea Gigantes si Cabezudos, papusi uriase manevrate abil de cate un om (schimbat destul de des, din cauza caldurii si greutatii edificiului purtat doar pe umeri) si alaturi papusi de dimensiuni normale, dar cu capetele exagerat de mari. Gigantii s-au inspirat din folclor sau figuri religioase, iar dimensiunile modeste reprezentau copii, pusi pe glume si care se amestecau printre oameni facand diverse giumbuslucuri. Procesiunea a inaintat in piese de fanfara interpretate alert de doua grupuri din regiuni diferite ale Cataloniei, parcurgand intreaga pietonala si apoi intorcandu-se in centru, unde pe scena au evoluat formatii de muzica sau dansatori.

O bucata de vreme ne-am retras la o terasa degustand in voie muzica superba cantata de un grup de trei barbati, voce calma bogata acompaniata de ghitare reci, o relationare perfecta cu seara de vara placuta si atmosfera de sarbatoare creata. Un plus l-a dat prezentatorul spectacolului, plin de verva, nelasand audienta sa se plictiseasca, ducandu-ma cu gandul la un spectacol de circ, amestecat cu un fel de „feerie” colorata, muzicala, o amestecare a simturilor toate ducand spre bucurie, distractie, relaxare.

Spre bucuria mea, au facut si cateva piramide umane, inaltate rapid si culminand cu cativa copii foarte mici, dar extrem de abili, escaladand varful si zambind curajosi de sus.

Dupa ce s-a lasat seara si caldura a scazut (pana si furtuna care s-a apropiat amenintatoare ne-a ocolit!) au inceput horele „sardana” un dans specific catalan, aratat cu rabdare de tinerii participanti la festival si imbratisat cu mare elan de tinerii timisoreni. Dupa ce am studiat cateva piese de pe margine, m-am trezit angrenata in dans, incercand sa tin pasul horei si molipsindu-ma din plin de distractie si antren.

Nu stiu daca e specific anumitor popoare sau am uitat noi romanii sa radem si sa ne distram din toata inima. Poate  sunt de vina grijile, lipsa banilor sau dorinta noastra nerabdatoare de a avea din toate si daca se poate cat mai curand. Totusi, unele lucruri nu costa nimic, sunt la indemana noastra si ne putem bucura de ele, uitand de toate si dansand alaturi de oameni veniti de departe sa ne arate putin din felul lor de a trai. Ma consider norocoasa ca am facut parte pentru catva timp dintr-un univers feeric, cu muzica fara granite. O initiativa frumoasa din partea organizatorilor! Sper sa tocim sandalele la cat mai multe asemenea manifestari!

poze aici.

4 thoughts on “Festival Catalan la Timisoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s