Jurnal de vacanta: Thassos-ziua 1

Ocupata, aeriana sau comoda, n-am aflat decat in ultimul moment ca locatia e,de fapt, o insula si in primele zile confundam constant localitatile Limenas cu Limenaria, lucru care s-a remediat rapid cand am ajuns la destinatie. Cine a zis ca geografia se invata mai usor cand calatoresti avea mare dreptate! Drumul a durat cam 12 ore, am plecat in jur de 6 dupa amiaza din Timisoara si aproape de 6 dimineata zambeam privind ferry-urile cum traverseaza marea la Keramoti. Foarte organizati grecii! Nu conteaza cat de mare-i sirul de masini, le ordoneaza rapid, le impacheteaza si te trezesti in largul marii, printre pescarusi. Din pacate eram prea adormita sa-mi amintesc sa iau resturile de sendviciuri din bagaj, sa-i hranesc… desi daca stau bine sa ma gandesc nu-s eu asa prietena cu pasarile!

Din doua miscari am coborat de pe ferry, in Limenas, am dat doua colturi de strada si ne-am gasit la pensiunea dintre maslini, care urma sa ne fie gazda o saptamana. Am infruntat curiosi privirile ciudoase ale romanilor care isi strangeau bagajele, ne-am aruncat in slapi si fuga la mare, pana dupa pranz cand ni se permitea sa intram in camere.

Am ajuns rapid la o plaja, marea aparea ca un lac lin, cu valuri insesizabile, destuld e clara, dar fara veleitati deosebite. Ne-am balacit o vreme, unii si-au incercat echipamentul de snorkeling, eu doar am privit si constatat ca parca as fi fost in Romania! Peste tot doar romani, mai multi ca acasa!!! iar senzatia aceasta m-a parasit foarte rar cat am locuit pe insula (dar fara manele, lanturi e aur si urlete dintr-o parte in alta a plajei).

Ne-am imbaiat, am atipit de cateva ori si cand am simtit ca imi fuge imaginea de oboseala, ne-am retras la un pui de somn, in camera racoroasa, micuta dar comoda. Nerabdarea nu m-a lasat sa dorm prea mult, dar pana ne-am organizat lent si imprastiat ca la orice inceput, ne-a prins asfintitul in port, aramind undele si dand marii un aspect bland. Soarele s-a grabit iute dupa munti, iar noi am survolat la pas terasele, pontonul, magazinele de suveniruri, inchipuindu-ne ca avem destula vreme sa ne cheltuim avutul. Seara s-a incheiat la un murfatlar, langa piscina luminata albastru, alaturi de susurul unei arteziene strajuite de-un broscoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s