Karaoke la DJ Studio

Eh…trebuia s-o fac si pe asta! Seara de joi, dupa o ora incintanta de zumba toning, febra musculara veche suprapusa, nu chiar identic, peste cea noua, aruncat in viteza in tramvai, ajunsa acasa doar pret de-un dus, schimbat bulendre, pictat ochi (lasa ca nu conteaza daca-s egale dungile de tus si asa e noapte!), gasit un taxi decent si zburat la intalnire cu fetele. Ma gandeam sa nu ajung prima, era deja plin! Chiuieli, intrebari care ce canta, vechea timiditate isi scoate coltii: nu ma produc nici de data asta!?! Destrabalarea e deschisa de maestrul Claudiu, care daca nu facea dansuri de societate si cariera in zumba, sigur cucerea scena cantand! Am urlat si eu de pe margine, desi ma simteam ragusita , de fum, sala si raceala care cand e dusa, cand imi face cu ochiul sagalnic. In continuare fetele au ales tot felul de piese romanesti, una mai populara (ca port) decat alta. Am incins o hora in mijlocul barului, am chiuit ca la nunta, batut pas de defilare, ras pe capiate si cantat dupa puterea plamanilor fiecareia. Microfoanele erau prietenoase, cand erai in preajma lor, nu prea mai auzeai ce sunete scoti (in schimb te semnalau ceilalti!), asa ca daca nu te linsa audienta, nu se coscoveau peretii si nu chemau vecinii comunitarii, puteai sa-i dai bataie! Si cum gazdele ne-au tratat cu putina „lectura” aveam deja curaj si m-am lalait bogat pe-o piesa de la Compact, amintind de tineretea mea din ce in ce mai neguroasa, nebuloasa si aproape negata, iar apoi de ce nu, m-am lansat sinucigas pe Loredana si Caramitru, cu „Buna seara, iubite!” Nu vreti sa stiti de chelalaieli de mata-n calduri (combinate artistic cu haulituri scoase de un caine lovit in partile moi ori artisticele emise de capace rostogolite pe scari)  am scos si in ce hal m-a huiduit audienta. Dar sa fie alcoolulsau atmosfera absolut efervescenta de bucurie, ca orgoliul meu n-a reactionat deloc. Am ras, m-am scalambait si le-am „cantat” mai departe, ajutata de prietene sufletiste si cu voce adevarata. Am incheiat si m-am asezat de scaun multumita de mine. Gata! Mi-am mai invins o frica! Irelevant daca voi mai canta vreodata in public (n-am zis ca astia care m-au ascultat nu ma vor felia doar daca-mi declar intentia!), am realizat ca la genul asta de ieseala, canta toti indiferent de performante, voce sau talent. Nu mi-a pasat de huiduieli,  iar daca am dat chix, a ras toata lumea, inclusiv eu.

Am ajuns dupa miezul noptii in pat si am sucombat cu gura pana la urechi, visandu-ma cantand si incantand urechile auditoriului. Glumesc! Doar am dormit lemn si rapid si m-am trezit mergand cu castile-n urechi spre munca, rupta de somn…dar cu zambetul intact. Va urez un weekend perfect, asortat c-o vreme pe masura!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s