Turul cultural al Timisoarei

Am aflat de eveniment de aici si m-am grabit sa nu intarzii (prea mult) la ceasul floral de langa magazinul Bega, unde era intalnirea. Domnul profesor de istorie Ioan Hategan a fost extrem de punctual, astfel ca am pierdut vreo 5 minute din introducere. Locatia permite o privire destul de larga asupra palatelor dimprejur, a Pomului breslelor incastrat peste drum, astfel ca informatiile au curs bogat, imbinand mici istorii amuzante, cu date exacte. Am aflat astfel ca pot data cladirile dupa numarul de etaje, cu cat sunt mai numeroase, cu atat sunt mai recente, desigur vorbind de constructii inainte de razboaie. Am aflat istorii despre conti, baroni, in marea lor majoritate nemti sau unguri, despre asediul orasului, cand turcii au taiat sursa de apa, iar timisorenii au descoperit ca apa din fantani e totusi potabila, despre denumirea veche a caselor, nu dupa strazi care nu existau inca sau nu aveau nume, ci dupa insemnele de pe ele sau restaurantele aflate la parter. Centrul actual era impartit pe etnii, cu zona Pietii Unirii apartinand ortodoxilor sarbi si romani, partea de langa Sinagoga, era cartier evreiesc (si ei impartiti dupa locul de provenienta Spania sau Rusia), iar zona din Piata Libertatii apartinea catolicilor. Fiecare avea conducere proprie, dar asta nu-i dezbina, dimpotriva, convietuiau pasnic. Am aflat de impartirea teritoriala Banatului, (dupa tratatul de pace- in functie de ponderea locuitorilor) care intial fusese o zona in care se practica infloritor comertul, prosperand afacerile si imbogatind negustorii. Despre sistemul de alimentare cu apa, initial de la trei brate ale Timisului, turcii preferand sursele de apa curgatoare si apoi organizarea nemteasca care a stocat apa in cisterne, ingropate in pamant. Am intrat in curti interioare sa privim plafoanele, scarile interioare si balcoanele, am admirat detaliile prafuite si ,adesea, in ruina a cladirilor, am ramas uimita de scena micuta si cele aproape 200 de scaune pentru spectacole, prezente intruna. Sistemul de strazi taiate atent perpendicular face exceptie doar in cazul a doua dintre ele, una fiind strada Alba Iulia. Acolo am aflat de unde provine denumirea Pietii Libertatii si cine a detinut frumosul palat ce gazduieste acum „Casa cu flori”- primii mari negustori de flori din oras, care au facut incrucisari de soiuri de trandafiri, din care mi-a ramas numele „Josephine” al sotiei unuia dintre creatori. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca la subsolul unuia dintre magazine, de muzica la vremea aceea, functiona un bordel (in vremea comunistilor!). Am privit portile largi prin care intrau diligentele ce faceau legatura cu alte orase din tara si mai ales cu Viena, locatii de banci, farmacii care pastreaza inca mobilierul original (e adevarat, reconditionat), hoteluri ce gazduiau clientii dupa meserie sau potenta financiara, primele spitale, prima biserica protestanta, religie care a fost tolerata mult mai tarziu decat cele deja existente (ortodoxa, catolica si semita), poarta pe care a intrat Eugeniu de Savoya, inscriptii turcesti, detalii arhitectonice atent cizelate, povesti picante cu oameni deportati din Viena, in Timisoara si care, descurcareti, si-au ridicat adevarate afaceri, povestea celor doua artere pietonale din centru Surogat si Corso, a caror pozitionare n-a fost intamplatoare, pe Surogat fiind mai curent.

Multumesc mult, domnului profesor Ioan Hategan, ale carui informatii pline de date elaborate, povesti despre vip-uri din trecut si oameni de valoare care au modificat istoria orasului, mi-au oferit o lectie asupra unui subiect care m-a fascinat mereu. Daca ar fi fost dupa mine, l-as fi intrebat despre fiecare cladire si colt de strada, ca toate par dornice de a-si impartasi viata bogata in evenimente. O trecere scurta penduland intre perioade de stapanire turca sau austro-ungara si epoca comunista, o pledoarie la toleranta indiferent de nationalitate sau apartenenta religioasa in spiritul timisorean care stie sa respecte pe fiecare-n parte, o atentionare domoala asupra atator vestigii pe care le ignoram in intrecerea cu viata.

2 thoughts on “Turul cultural al Timisoarei

  1. Reduto,
    Ai putea, rogu-te-as sa elaborezi informatiile referitoare la bordelul comunist? Nu de alta, dar poate aflu si eu de ceva cunostinte din trecut😆
    Bine te-am regasit, timisoreanco!😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s