Workshop fotografic- Biertan

Trebuia sa se intample si asta la un moment dat! Am amanat povestea, cat pe ce s-o suprapun peste  weekendul urmator care da buzna cu alt eveniment, pentru ca mi-a murit laptopul si mi-e greu sa povestesc despre fotografii, fara a fi vizionat cea mai mare parte din ele si fara sa explicitez grafic ce am trait. Cert e ca ne-am imbarcat plini de voie buna de vineri, galopand inalt pe bucatile de autostrada, printre torente de apa, spre Sighisoara. Urma sa ne cazam undeva intre Medias si orasul medieval drag mie, executand pe drum un apus de voie, undeva pe dealuri. Dar cum planurile de acasa si cele de la fata locului rareori converg, am privit doar ploaia pe geamul masinii, cald ingropata in bulendre, luand doar scurt pulsul padurii, crezand ca sub pomi nu ploua si constatand contrariul.

Dupa multe ore pe traseu, am virat dreapta pe un drum de tara si am ajuns intr-o completa pustietate, o cabana marisoara, goala si destul de racoroasa, pentru un suflet zgribulit. M-am dezmortit la o tuica, am dezbatut probleme de toate felurile (chiar si foto) si spre miezul noptii m-am ghemuit sub trei paturi cu gandul la rasaritul zilei urmatoare…daca se opreste ploaia! S-a oprit… dar soarele a ramas pitit bine dupa nori! M-am ales cu o drumetie placuta in aerul rece al diminetii, incercari de setari, scos dupa multe luni stativul din husa, socializare cu oamenii din sat care isi incepeau domol ziua, familiarizare cu modul german de constructie al caselor- gen fortareata. Micul dejun a durat putin, am sarit peste ceapa care mirosea mortal, dar am testat din plin slanina si branza din zona, apoi in scurt timp am descalecat la biserica fortificata din Biertan, ale carei ziduri masive le remarcasem din seara precedenta. Turnuri ‘naltute, ziduri solide (pe trei randuri zice povestea, eu am zarit doar doua!), o parte in renovare, interior superb sculptat dar brodat fin de carii, un amestec indiferent de valoare feudala prafuita si resturi contemporane depozitate aiurea. Am zapat putin pe net (acum la scrierea articolului) sa aflu amanunte, pentru ca doamna ghid-paznic a raspuns laconic la intrebarile noastre si am plecat la fel de desteapta dupa vizita, ca si inainte. Mi-a atras atentia mecanismul complicat al usii de inchidere a unei incaperi ce pe vremuri era sacristia, dar care acum este un depozit penibil de lucruri fara legatura cu istoria, intarsiile deosebite ale mobilierului… si cam atat. Intr-o incapere cu gratii am vazut un cuplu ciudat si un pat ingust. Povestea lor am aflat-o tot de pe net: cuplurile care doreau sa divorteze erau inchise doua saptamani acolo, obligati fiind sa imparta mancarea si bautura din aceleasi vase. Metoda a dat roade pentru ca se pare ca in 300 de ani, doar o pereche si-a mentinut dorinta de separare. Turnurile au fost unul in constructie, unul cu un lacat pe el. Impresia generala a fost de usoara dezamagire, arata mult mai bine de la distanta, ca multe alte lucruri din lumea asta!

Urmatorul punct de interes a fost vizita la atelierul unui fierar, care lucreaza inca folosind foale, nicovala si ciocanul traditionale. Metalul era incins la rosu in foc, un copil-ucenic il ajuta pe mesterul, usor colorat de foc si de natie, sa ne arate cum sar „artistic” scanteile. Spatiul ingust ne-a facut sa sarim ca potarnichile cand au pornit artificiile, dar lumina care abia patrundea pe geamul micut, focul ce umbrea misterios fata muncita de vreme a omului, ciudata combinatie intre echipamentele de generatie ultima si uneltele vechi, prietenia calda a oamenilor pe care-i uneste dorinta de a surprinde clipe, a dat alta dimensiune locului. M-am simtit bine, integrata si exact acolo unde voiam sa fiu. La scurt timp ni s-a alaturat un alt grup care amesteca turci si un francez, ghidati de un tanar cu barba si privire cu suflet bland. Am aflat apoi ca-i unul dintre cei carora le admir intens, de ceva vreme, pozele pe net. Habar n-am cat am adastat acolo. Timpul parca se oprise-n loc, trageam din cand in cand cateva cadre, urmaream tiganusii cum fugeau dupa un cerc deformat al unei roti de bicicleta fara camera, buluceala lor si imbrancelile scurte pentru cativa banuti si o mana de eugenii, graba ascunsa a unei batrane disparand dupa coltul unei uliti inguste, caruta uitata de timp lasand un copilandru in drum sa se alature jocului, soarele bland care cobora imperceptibil spre apus, praf, saracie, dar si un fel de liniste din alta dimensiune, ritm, viata. (va urma)

update: am remediat laptop-ul, poze aici.

 

3 thoughts on “Workshop fotografic- Biertan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s