Workshop fotografic-Biertan(II)

Dupa vizita la Nicu-fieraru’, oarecum molesita, am pornit pe drumul plin de frunze galben-aramii, pe care fiecare adiere de roti ridica valatuci , involburand emotii si ganduri de departe, pe langa padurea atinsa ireversibil de rasuflarea apropiata a iernii, dar inca aprinsa in razele umbrite ale soarelui. Soseaua a serpuit pana in locul larg unde lemnele erau stivuite in cerc, urmand a arde inabusit, lent, rezultand carbuni. Asa am facut cunostinta cu o „bocsa” si cu cei doi oameni care lucrau acolo. Aproape negri si ei ca materialul final, asteptau cu noi iesirea astrului nazuros, pentru a incerca sa lucram in contralumina. Norii isi schimbau mereu pozitia, desigur acoperind repetat soarele, spre disperarea mea. Cand mi-am pierdut complet speranta, cerul s-a degajat neasteptat, m-am pozitionat cautand unghiuri care sa reliefeze silueta omului in lucru lopata, palaria transparenta, misterul. Inca nu stiu daca am reusit sa ma apropii de ce trebuia sa fie (laptopul e inca la doctor!), insa in plina concentrare in pozitia ghemuit, cu valatucii inecaciosi de fum cotropindu-ne masiv, am simtit cum imi scrasnea praful printre dinti. Am dezertat tusind si mirosind mai rau ca o afumatoare, lucru care l-am constientizat mai adanc cand am ajuns in masina! M-au impresionat vietile celor doi oameni tata si fiu, rupti de lume, intr-o casuta ingusta, petrecandu-si zi si noapte urmarind arderea lemnelor si respirand fumul greu, avand undeva departe in sat familii, copii. Vieti grele, alaturi de care lamentarile  mele de orasean rasfatat, par joaca de copil.

Exaltand fum prin toti porii ne-am regrupat la Biertan, luand-o la fuga pe deal in sus sa prindem ultimele raze de soare. Cu rasuflarea intretaiata am admirat in toata splendoarea biserica, numarand iar straturile de fortificatii (tot doua mi-au iesit) si culorile cerului in schimbare la fiecare minut. Ultimele licariri si razele au disparut dupa dealuri, ramanand linistea adanca, caldura din ce in ce mai putina, un avion cu dara supla alba si colegii nostri de suferinta (pe care-i cunoscusem la nea Nicu-fieraru) facandu-ne semn de la un etaj superior al dealului. Urma ora albastra, insa timpul fiind inaintat, am coborat si ne-am intors la cabana, luans in primire cina grataroasa bogata. In vapori de tuica si vin, am frunzarit rapid cateva poze, descarcandu-le in computer (sa fac loc pe card…si sa pot da din buze acum ca n-am ce prelucra!), am vizionat un filmulet de baza al fotografului Bresson, cuprinzand un portret al lui Matisse si apoi spre exemplificare picturi ale celui fotografiat. Absolut bulversante culorile, aratand exact starea sufleteasca surprinsa genial de Bresson! Am discutat mult pe tema unui tablou si am realizat ca mai am inca mult de infulecat informatii pana voi reusi sa trec peste aparenta superficiala a lucrurilor.

Am adormit in camera mult mai calda decat in noaptea precedenta, inca luptandu-ma mental cu agresivitatea culorilor din tablou si cu dorinta utopica de a pastra lumea calma, buna, pastelata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s