Din nou la dentist

Recunosc cu mana pe inima ca nu agreez medicii, oricat de simpatici ar fi in vietile lor laice; cand ii vad in halate imaculate devin panicata, imaginez boli sau dureri insuportabile, desi in  toata viata mea de pana acum am fost rar bolnava si doar de chestii plicticoase.

Avand in vedere ca ultima vizita la dentist e pierduta in negura vremii si  cateva sageti bine tintite imi aminteau din ce in ce mai des ca am dinti, m-am gandit la o revizie generala. Din pacate, medicul pe care-l frecventasem ani de-a randul, s-a focalizat pe-o anumita ramura stomatologica, de aici derivand niste preturi prea rotunde pentru buzunarul meu vlaguit , asa ca m-am reorientat spre o cunostinta  simpatica si zumbista, ca si mine. Desigur ca din sala de asteptare, desi curgea o muzica placuta si intreaga atmosfera era calma, aveam crampe de tot felul si usoare lesinuri la stomac. Cand m-a poftit pe scaun, am concluzionat ca „pana aici mi-a fost!” si m-am pregatit sa suport chinurile atroce, care insoteau uzual orice plomba, cu albinuta aia insistenta si freza care-mi decima fiecare felie de durere in particele micute si cumplit de greu suportat. Zambitoare mi-a propus o anestezie, cat ajungem sa ne cunoastem mai bine pragurile de durere si adancimea cariilor perfid strecurate pe langa plombele din antichitate. Pana m-am indecis eu daca vreau sau nu sa fiu curajoasa, aveam deja doar o jumate de limba functionala (nu va temeti, de vorbit ma descurcam la fel de vivace!), restul parea o gogoasa inutila si o bucata de buza de jos cu tot cu falca aferenta, in imposibilitate flagranta de a simti ceva. Inutil sa va spun ca am fost plombata in scurt timp pe doua din masele, simtind foarte putin disconfort si de scurta durata, pe ritmurile calme care curgeau elegant mai departe. Nu tu zvarcolire, nu tu smucire pe scaun si amenintari sa nu ma mai misc, nu tu febra musculara si unghii bagate in palma in incercarea de a nu ma face de ras, din cauza durerii! O fotopolimerizare si gata! mi-am luat jumatatea de gura functionala, limbarnita din dotare si fuga sa prind autobuzul spre casa!

Trag concluzia ca ori a trecut prea mult de la ultima mea vizita perforatoare de carii ori tehnica a evoluat spre bucuria mea-rapid! si pot rasufla usurata: nu-mi trebuie o votca mica sa-mi fac curaj sa lesin pe scaunul dentistului, pentru ca e posibil…incredibil… sa nu doara! Va tin la curent cum decurg ostilitatile mai departe…

6 thoughts on “Din nou la dentist

  1. Și eu am niște amintiri foarte dureroase de la primele vizite la dentist. Copil fiind, am fugit la un moment dat din cabinet, sub amenințarea că îmi va fi omorât nervul😆 Câțiva ani m-au ținut departe de cabinetele stomatologice, apoi, vrând-nevrând, am ajuns din nou pe scaun și am constatat, cu plăcută surpriză, că se poate și altfel, fără pic de durere. Anestezia face diferența. Înclin să cred că doctorii de pe vremuri cam evitau acest truc, din motive financiare sau poate chiar pentru protecția pacientului🙂 . Se pare că nici aceste anestezii nu fac tocmai bine, dar le prefer, cu toate riscurile, durerilor atroce care m-au țintuit prima dată trei zile la pat (ar fi trebuit să rezist minim cinci, după spusele doctorului, nervos că a trebuit să îmi scoată ,,pansamentul” prematur) . Chiar dacă nu sunt întrebată, eu solicit mereu anestezia și varianta cea mai rapidă de tratament, care îmi garantează că nu voi avea dureri acasă.

    • m-am gandit si eu la varianta ca nu-s tocmai sanatoase anesteziile…insa nici sa suport durerea crancena, nu cred ca-mi face bine in nici o privinta.
      multumesc de comentariu🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s