Ce mai fac?

Duc in fiecare zi dorul scrisului, al inspiratiei aleia stufoase, care scoate subiecte pe banda si le transforma in povestiri spumoase, pline de nerv si, desigur, in care se recunosc toti cititorii. Imi doresc sa-mi regasesc puterea sa insirui fluid cuvinte unul in fata celuilalt, dar in fiecare zi aman si calea de intoarcere e tot mai grea. Pipai tastele vag cunoscute, ma revad pe mine sprintand agil o postare care-mi ridica pe vremuri ascutit colturile gurii, ia uite puteam fi amuzanta si aproape vie! Ma recompun si-mi repet obsedant ca la subiectul „ala” nu merita sa meditez, ca nu sunt primul om care o pateste si ca n-ar trebui sa ma simplific atat de mult. Totusi, decorul din care pana nu demult faceam EU parte e perfect incadrat de altcineva, care aduce vag cu mine, are aceeasi bucurie incredula intiparita pe fata, iar frunzele in toate culorile toamnei i se citesc in privirea uimita. Imi repet ca nu e treaba mea, dar un impuls fara logica ma indeamna sa-i spun: nimic nu dureaza, fa provizii, ai drum lung in fata! Imi scutur capul a indiferenta! Nu stiu prea bine sa-mi aliniez proprii pasi cursiv, cu ce drept sa intervin in soarta altora?… desi mi-ar fi placut sa ma fi avertizat cineva inainte (mda, acum imi inchipui ca as fi plecat urechea) sa nu pun suflet acolo unde devenea atat de clar ca va fi doar suferinta…

Ma visez alaturata nefiresc noului cuplu, incercand sa fac imposibilul, sa dezbin, sa sfasii, sa reconstruiesc, sa ma retraiesc alaturi, simtindu-ma, cald, toarta canii cuiva. Ma trezesc la logica realitatii, cu toata incompatibilitatea demonstrata luni in sir si ma intreb dupa ce plang? Dupa lipsa de somn cronicizata, certurile ireal de distructive, goana dupa o fericire pe care abia o atingeam cu varful degetelor si pierea dureros in nesfarsite incongruente, impuneri mai intai delicate si cu fiecare zi mai dureroase? Cand incep doi oameni sa se distruga psihic reciproc si cat timp iti ia sa realizezi ca aluneci inspre pamant si devii cineva pe care nu-l mai recunosti: pierduta in incertitudini, fara dorinte si cu pasiunile praf, respirand greu fiecare dimineata cenusie si traind taras fiecare zi.

Revin mereu la punctul de statie, cel in care rasuflu usurata, inapoi in cuibul meu, printre bagajele rasfirate, in coconul care mi-a incarcat mereu bateriile. E liniste si aici, dar fara cutele de disperare, hohotele de plans si frica de depresie care musca adanc din somnul pierdut al fiecarei nopti. Stiu ca am facut bine alegand alta viata, ma simt vie din nou, dar de ce dureaza atat sa asimilez faptul ca golul lasat de mine s-a umplut rapid de nefiresc, de parca nu mi-as fi sapat in inima dureros atat timp?

4 thoughts on “Ce mai fac?

  1. Ce bine te inteleg…nici nu ai idee…
    Cat despre scris, sunt momente cand nu ai forta necesara, idea buna, dispozitia, cheful…sau pur si simplu nu scri si nici nu stii motivul pentru care nu scri…

  2. periodic probabil cu totii mai dam rateuri… important e sa ne ridicam cumva si sa mergem mai departe. pe de alta parte, as vrea sa impartasesc doar ce-i bun, de tristete e satula lumea🙂

  3. Pot să-ţi spun că te înţeleg atât de bine, că ştiu prin ceea ce treci, dar asta nu contează. Important este că TU te înţelegi pe tine şi că simţi că trebuie să mergi mai departe, să laşi privirea aceea către ceea ce a fost în urmă şi să priveşti cu încredere spre viitor! Nici nu-ţi poţi închipui cât de bine le rezolvă timpul pe toate! Iar ceea ce ai vrea să corectezi sau să „răsplăteşti” acum, se va împlini de la sine, atunci când nu te aştepţi… Răbdare şi încredere! Acolo unde altcineva nu ţi-a dat nicio şansă, vei găsi tu însăţi calea spre o împlinire minunată. Crede-mă!
    Numai bine să-ţi fie, iar sfârşitul de an să îţi aducă numai bucurii în suflet şi încredere!🙂

    • la multi ani, alex si-ti multumesc mult pt cuvintele bune! asa sa fie si la tine, exact cum mi-ai urat mie si mereu!!!🙂
      cat despre sfarsitul de an, mi-a luat, mi-a dat, m-a schimbat, asa cum fiecare an o face si cum e firesc sa se intample.
      sanatosi sa fim, sa le putem duce pe toate! numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s