Te iubesc pentru ca…

Mda, am tras cu urechea la radio si m-am simtit brusc atinsa total si tulburator ca o indispozitie gastrica, de fiorul inspiratiei. Ne apropiem de V-Day, ziua fata de care am avut, de la importul ei post-revolutionar, sentimente amestecate,  intre repulsie si… (o singura data, e drept!) bucurie zaharoasa in asteptarea unei surprize (care, de fapt, n-a mai venit!).

Revenind la titlul magnetico-obsedant al zilelor astora, refulez cat ma tine gura in declaratii in ton cu vremea:

– te iubesc pentru ca… te-ai insinuat in viata mea cand imi pierdusem speranta, mi-ai zapacit simturile adormite, devenind rapid sufocant, dictatorial, injust si  chiar daca te-am ejectat destul de tarziu (sfasiata de indoieli si incredula ca norocul ala coplesitor ma fentase din nou!), ca pe un cumul  de sentimente nociv depresive, iti multumesc ca m-ai facut mai atenta cu viata mea, cu toate plusurile din ea!

– te iubesc pentru ca…m-ai maturizat la o varsta la care eu ma credeam demult adult, dandu-mi senzatia ca sunt iubita, apreciata, dar si luata peste picior, cumva taindu-mi aripile des si transant, ca nu cumva sa apuc sa-mi recunosc valoarea si de ce nu? sa ma bucur de ea…fara dusurile tale reci as fi fluturat romantica, superficiala si naiva, imprastiind curcubee inca multi ani; m-ai salvat!

– te iubesc pentru ca… mi-ai daruit cea mai importanta fiinta din lumea asta si cand credeam ca vom pasi impreuna pana la final, mi-ai dat drumul la mana, lasandu-ma intr-o echilibristica precara, pe care nu m-am lecuit niciodata, dar stiu acum sa pretind ca pasesc drept…  m-am obisnuit sa-mi rumeg esecurile tacut si sa-mi dau note mari la toate realizarile!

Te iubesc pentru ca m-ai lasat libera, sa-mi urmaresc uneori obsedant pasiunile, sa-mi apropii aproape sufocandu-mi prietenii cu toata empatia si dorinta de a le face bine, sa-mi ridic o viata (mereu altfel decat plicticoasa, plina de oameni asemeni mie) pentru ca m-ai lasat sa-mi calatoresc  gandul, privirea si uneori pasii spre toate zarile, sa absorb cu ochii increduli de uimire minunile din jur, fara a ma obliga sa-ti servesc egoismele casnice interminabile  sau obligatiile familiale absurde. Fie ca viata sa-ti rasplateasca asa cum meriti, pentru ca eu…te voi iubi mereu!

13 thoughts on “Te iubesc pentru ca…

  1. Felicitări pentru cât de bine ai ajuns să te cunoşti, pentru puterea pe care ştii că o ai şi pentru cum te-ai ridicat. Mi-ai dat o temă nouă de gândire, care îmi va prinde bine, deşi astfel de mulţumiri amare am transmis şi eu în virtual, dar mai ales în viaţa de zi cu zi, surprinzând şi încheind astfel capitole ce riscau să fie tot mai penibil de continuat.
    O să închin diseară pentru decenţa sentimentului pur, pentru iubire, aşa cum o simte fiecare fiinţă.

    • bine ai venit, irina🙂
      cred ca procesul asta de cunoastere personala nu se incheie niciodata. tot ma surprind reactionand violent la treburi la care ma credeam imuna si ignorand ceea ce altadata m-ar fi facut sa dau apa la soareci. hormoni, imaturitate, depresii mai scot uneori capul…suntem oameni, invatam sa traim si nu bucuram cand depasim, in picioare, un prag.
      multumesc pentru gandurile bune! sa inchinam!🙂

  2. Eheiiiii , Anca , tare imi plac declaratiile tale! Eu nu m-as fi gandit asa…recunosc! Eu as fi fost caustica , de-a dreptul diabolica.😀
    Dar zi si tu , merita sa te inscri la o excursie la Paris , in weekend…Nu te bagi?😉

  3. Sper ca am inteles bine si ca este ironic acest Te iubesc la inceputul fiecarui paragraf…De barbati care nu sunt barbati, de domni care nu au invat in ce consista lucrul acesta, de oameni care au o idee gresita despre omenie, cred ca avut parte toata lumea. Care a avut de tras mai mult in urma acestora, care mai putin…Important este ceea ce unul invata din aceste experiente. Pe propria piele am vazut ca tendinta este de a ne inchide in noi insine, devenim nesiguri pe cei din jur dar si pe noi, iar asta nu poate sa aduca decat neliniste…
    Cat despre acest Valentine’s day, am sa fiu sincera si am sa spun ca nu dau doi bani pe aceasta sarbatoare…Ideea ca este necesara o zi in care sa se sarbatoreasca iubirea dintre doi oameni, mi se pare cam nasoala, dar oarecum e totusi acceptabila. Insa fastul, publicitatea excesiva, consumismul legat de aceasta zi ma lasa rece.

    De altfel te imbratisez cu drag si sper din suflet ca nu am inteles gresit randurile tale. Te astept pe la mine oricand vei avea chef.

    • este si nu este🙂
      e tare bine cand putem folosi experientele in mod pozitiv, departe de suferinte plimbate peste ani.
      imi pare rau sa aud de inchideri. cred ca singura sansa de a iesi vii din viata asta, e sa pastram inima deschisa catre alte intamplari, experiente, vise.
      mie-mi place orice sarbatoare, desigur fara a exagera cu fastul sau cu marimea si desimea inimioarelor😀
      randurile mele au multe intelesuri, exact cum simt eu, bine si rau, bucurie si tristete, realizare si pierdere. nu ai cum sa intelegi gresit, doar eventual, sper eu, sa te simti mai bine.
      vin acum!

  4. Frumoase gânduri! Şi emoţionante. Pentru că ai putut şi ai avut curajul să le rosteşti, pe când cei mai mulţi n-ar face-o. Eu unul sunt adeptul tăcerii totale, în astfel de situaţii.
    Îţi doresc numai bine, dragă Anca!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s