Summer Party la Manejul din Herneacova

Locul nou, modul de desfasurare al petrecerii inedit si promisiunea de a vedea caii, m-au tentat sa-mi inghiontesc comoditatea instalata la seriale, sa infrang caldura inabusitoare si sa ma instalez pe pajistea de langa gratarele fumegande. Organizarea perfecta ne-a permis sa intram, fara coada, in posesia carnitelor gratuite si a bauturii alocate generos fiecarui participant. Spatiul larg ne-a afumat foarte putin, cat sa ne simtim parte din peisaj, am cautat putina umbra fara insecte (teama umflaturilor de tantari inca ma urmareste!) si am digerat in liniste, privind din cand in cand grupurile care jucau volei sau badminton. Cand aproape am atipit, discutiile din surdina devenind din ce in ce mai indepartate… am auzit ca se pregateste pe scena o portie de zumba. Brusc mi-a sarit somnul, am dat o fuga la masina sa-mi iau niste incaltari potrivite si repede sa vad cine presteaza. Surpriza: o prietena draga din Bucuresti si inca doi instructori de la noi din oras! Ziua nu putea fi mai buna! Dupa ce m-au vazut si ei, am ajuns cu forta pe scena. Noroc ca numarul sportivilor era mic, ca altfel probabil ca as fi declinat invitatia. Nu sunt instructor si nu ma descurc prea bine in lumina reflectoarelor. Oricum pe scena era mult mai usor sa dansez decat printre damburile de iarba, iar atmosfera calda care insoteste mereu evenimentele de genul asta, mi-a cazut la fix. Spre final am tras si cateva poze, sa ne ramana amintire, iar spre relaxare am luat un loc pe iarba la ascultat concertul lui Miki de la Kapital. Dansatoarele au pastrat scena animata, iar Miki mi-a amintit de cateva piese mai vechi, de care-mi aminteam cu nostalgie. A abordat si altele, interpretate de solisti straini, la care s-a descurcat foarte bine. Priveam cu sufletul plin ziua de vara spre final cand caldura devine placuta, fumul gratarelor  ridicandu-se cenusiu si lent, plutind deasupra padurii, fetele tinere pulsand de viata pe scena. Am urmarit amuzata fetita cu rochita plina de fluturi cum alerga aruncand-se in bratele tatalui ei sau putin mai departe un alt tatic ce-si facuse baietelul „torpila”.

A urmat o bataie cu baloane cu apa pentru copii, putin fotbal cu mingea din dotare in care mi-am dat seama ca am uitat cum se loveste  fara sa-mi fac ferfenita degetul de la picior si pe nesimtite a sosit ora programarii la manej, pentru prima lectie de calarie.

Urcatul pe cal a decurs usor, insa cand a inceput sa se deplaseze, m-am simtit ca prima oara cand am miscat rotile masinii, la scoala de soferi. Exclamatia mea scurta de surprindere, l-a facut pe cel  care ducea calul de darlogi, sa rada. Apoi am uitat ca mi-e putin frica pe calul destul de inalt si ca as putea sa cad pe lateralele seii, concentrata fiind sa ma uit printre urechile lui, sa-l fac sa ia stanga (cand el voia evident dreapta) si sa fiu oarecum ferma in comenzi. Mi-am pastrat coatele de langa corp, am ascultat indicatiile si am incercat sa stau dreapta, fara sa ma mai gandesc ca pot cadea. Mi s-a parut teribil de incitant  si m-a incercat de cateva ori dorinta de a invata mai mult si de a testa cum e atunci cand calul alearga (sariturile sunt pentru altii!) La coborare, dupa ce am iesit din scari, am ramas cu un picior suspendat (sper ca nu ma privea nimeni!), dar intr-un final am reusit sa-l recuperez si sa ajung intacta pe pamant. Super experinta!!! Multumiri calde organizatorilor de la Centrul de Echitatie-Herneacova- profesionisti si gazde perfecte!

Ziua s-a incheiat cu un foc de tabara inalt, din care se desprindeau din cand in cand busteni, raspandind fluturi fini de foc in aer si taciuni fumegand subtire prin iarba. Am stat pe balotii de fan, respirand caldura focului si dorindu-mi cat mai multe zile la fel de frumoase!

poze aici.

Reclame

Iar in goana dupa rasarit

Cei care ma citesc de mai demult stiu deja ca periodic ma trezesc la ore absolut fantastic  cu noaptea-n cap si alerg pe campuri sa ma conving ca rasare soarele in acelasi fel si cu aceleasi culori. De obicei rasare, dar de fiecare data altfel! Sunt curioasa cum va fi cand nu-mi va ingheta mana pe aparat si voi avea nasul solid…dar mai am putin de asteptat. Am ales niste coline, de data aceasta, cu o bisericuta, cateva casute cu dara de fum abia trezit din somn si putina ceata joasa, la firul ierbii. Liniste multa, neintrerupta de ridicarea rapida a astrului rosiatic, care a transformat in cateva clipe iarba cu roua intr-un covor auriu. Prea pretentioasa cu stalpii de curent care-mi blocau vederea, am coborat sa dau binete unui localnic ce pleca la camp cu sapa pe umar, am urmarit o femeie ce scormonea pamantul in gradina si care n-a fost curioasa de ce facem noi cu aparatele de gat, am stresat niste curcani ce ne-au ignorat vizibil in dansul lor ciudat de imperechere si intr-un final am ajuns la locul de adapat al cailor. Tocmai la timp sa prindem parcarea primei carute a zilei, cu doi cai maronii, unul cu un ochi ciudat, ca de sticla. Carutasul volubil s-a intretinut cu noi, desi era vizibil ca nu prea intelegea de ce ne tot invartim pe langa cai, apa, noroaie, reflexii. In scurt timp a veni si schimbul doi, deja era amuzant sa ne scanam reciproc: noi orasenii cu bazdaganiile legate de gat si clicaind de zor, ei cu atelajele, caii si treburile de la camp.

Cum soarele se ridica, satenii si-au vazut de treaba lor, iar noi ne-am intersectat c-o localnica ce ne-a ispitit sa vedem izvorul din padure. In cateva minute m-am trezit inconjurata de copaci inalti, inca goi, printre care se strecura bland lumina, iar la sol prin covorul de frunze uscate inverzea bogat leurda. Un miros usor de usturoi s-a imprastiat cand cativa au inceput sa rontaie, gandul zburandu-mi la un mujdei si-un gratar… N-am prins cine stie ce cadre, insa padurea izolata, doar ciripitul promavaratec al pasarelelor, lumina calda a diminetii, oamenii plini de viata, razand, schimband impresii de peisaj sau idei tehnice de incadrari, popasul la masa de lemn de langa izvor, m-au umplut de bucurie.

Urasc sa ma trezesc inaintea zorilor…dar merita intotdeauna!

Poze aici.

Duzina de cuvinte: Fantana visata

Era torid. Doar faptul ca intalneam la tot pasul fantani in care-mi racoream mainile si fruntea ma facea sa pot merge inainte, zapacita de frumusetea locurilor, de arta ca un strigat prezenta la orice colt de strada batand insistent la portile inimii si cerand o clipa de atentie. Fantana aceea renumita, pe care o vazusem in cateva fotografii din care-mi aminteam doar o apa de culoare albastru intens ca o piscina decorata abundent, mi se cuibarise adanc in minte. Dimensiunile mici ale pietei si spatiul restrans in care o puteai admira m-au surprins putin. Un fel de amfiteatru cobora scurt spre apa, intradevar in nuanta stiuta. In centru Neptun, patronand opera, de-o parte si de alta calutii salbatici, nechezand fara sunet, parca desprinsi din nemarginire de stepa si nicidecum inhamati la scoica-spirala in loc de trasura ce alearga sub apele involburate ale marii. In soarele miezului de vara, statuile straluceau de-un alb absolut, ca de zahar, iar nemiscarea lor parea oarecum nefireasca, atat de vii erau detaliile, gratia, suflul viu al ansamblului. Curgerea apei amplifica senzatia de incursiune scurta in lumea secreta a marii, iar statuile abundentei si sanatatii care-l flancheaza la mica distanta pe Neptun, dadeau fantanii o profunzime deosebita. Cand te afli in preajma atator frumuseti devii neatent, ai senzatia ca vei fi mereu in preajma lor, hranindu-ti inima fara efort. Din pacate doar cand te distantezi ca timp si spatiu, realizezi ca s-ar fi cuvenit mai mare atentie detaliilor si o oprire mai lunga pentru decantare ori imprimare mai adanca a impresiilor. Poate legenda cu banutul aruncat peste umar e adevarata, iar urmatoarea data cand ne vom intalni, voi fi cu mai multa luare aminte…

Textul raspunde Duzinei cu cuvinte lansate, ca de obicei sambata, de Psi. Respectand aceleasi reguli au mai scris si:

http://www.psi-words.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-libertate/#comment-10254

http://scorpio72.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-manzul/#comment-7441

http://labulivar.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-iapa/#comment-4326

http://cita-topa.blogspot.com/2012/01/duzina-de-cuvinte-comoara-strabunicului.html?showComment=1327136904865#c907717344065358619

http://blogvista.ro/duzina-de-cuvinte-pe-ganduri/#comment-4135

http://anacondele.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-fara-tiltu/#comment-171

http://eclpsademart.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-imblanzitorul-de-cai/#comment-3113

http://rokssana.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-18-aberatii/

http://carmensima.ro/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-zbor/comment-page-1/#comment-23446

http://profunzimi.wordpress.com/2012/01/21/in-spirala/#comment-712

http://griska.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-nechezati-nechezati-nechezati/#comment-3559

http://divers.toateblogurile.ro/2012/01/duzina-de-cuvinte-te-am-gasit/comment-page-1/#comment-1813

http://cristiangheorghe.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-alchimistii/#comment-1101

http://vantdetoamna.wordpress.com/2012/01/21/duzina-de-cuvinte-1-suprarealism/#comment-61