O dupa amiaza la Turbine

La ce bun zilele insorite daca stam in fata computerelor si nu prospectam orasul in care locuim, mai ales cand se intampla sa fie destul de rasfirat si plin de surprize? Asa ca ne-am luat de manuta, eu si camera din dotare, bineinteles cautand sa nu „ard” pozele cum am facut cu cateva zile in urma si ne-am focalizat pe un alt parc, de data aceasta pe malul Begai, in apropierea hidrocentralei, denumita simplu „Turbine” de catre timisoreni. Cautand putin pe net am aflat ca si aici si-a adus aportul prolificul arhitect Laszlo Szekely, in 1907,  plasand edificiul care exploateaza energia apei, in zona de est a orasului, acolo unde se gasea majoritatea industriei, fabrica de bere, abatorul, fabrica de palarii, de tutun. Initial aici erau o serie de brate ale raului, unele naturale, altele create pentru a deservi noua industrie infloritoare de la inceputul veacului, insa odata cu sistematizarea cursului apei, aceste canale au fost astupate, devenind strazi cu un aspect diferit fata de restul orasului.

In spatele Turbinelor se afla un teren intins aproape virgin, unde o buna parte este ocupata de doua lacuri, am zarit chiar o pasare ca un cocostarc gri fixand nemiscata luciul apei, in cautarea hranei (da! intr-un oras unde singurele animale libere sunt cainii vagabonzi vederea unei pasari de asa calibru, m-a uplut de uimire!). Din pacate lacurile sunt proprietate particulara, posibil crescatorii de pesti, ceea ce nu mi-a permis sa pozez ratele salbatice si eventualele vietati care misunau intr-un cadru salbatic. Zgomotul orasului era inexistent, domina doar oracaitul fara grija al broastelor si cantecul linistitor al greierilor. Dupa ce am ocolit lacurile, am dat de paraie in santuri tivite bogat de ierburi si stanjenei salbatici galbeni, alaturi de cateva case izolate cu o arhitectura originala, una dintre ele avand un acoperis din stuf extrem de interesant. O zona rupta de oras, racoroasa, unde viata curge parca mai lin.

M-am intors privind inca o data la pescarii rabdatori  care profitau, presupun, de zapaceala pestilor ametiti de turbine, pentru a-i prinde in carlig. Parcul se animase, cativa oameni cu patrupede de toate categoriile, iar din loc in loc cativa tineri care participau la ceva congres, formau  cercuri, asezati direct pe iarba discutand linistit. M-am intors acasa cu mintea odihnita, ducand zambind povara unei seri reusite. Va las in compania pozelor si va intreb: cand ati gustat ultima data din linistea unui parc?

Reclame