Eat, pray, love cu Julia Roberts

Julia Roberts mi-a placut mereu, cam in tot ce a jucat, incepand cu „Pretty Woman” si terminand cu multe altele,pe care nu vreau sa le enumar, pentru ca cred ca am sa scriu candva despre ea…cand i-o veni vremea!

Filmul de azi e un balsam pentru un suflet care se cauta pe sine. O scriitoare prinsa intr-o viata care nu o reprezinta, casatorita cu un om care nu-i mai inspira nimic, se rupe de toate si face o calatorie in Italia, India si in final incheie cu Bali. Destinatiile in sine sunt deosebite, insa modul de tratare al tarilor e unul putin mai neobisnuit, punand mai degraba accent pe trairile si zbuciumul ei interior si aratand doar crampeie din tarile vizitate.

La Roma, se lanseaza pe mancat, bucataria italiana fiind irezistibila si realizand ca viata e scurta, silueta ei permite si ca blugi exista si cu cateva dimensiuni mai mari! Cunoaste o serie de oameni de treaba cu legaturi frumoase intre ei, realizand ca viata poate fi placuta cand esti in echilibru cu tine. Doar ca privind in jur realizeaza ca toti sunt cupluri si cumva singuratatea devine greu de indurat. Cateva cadre cu Roma, pe care le-am recunoscut mi-au produs o deosebita placere, ca si cum as fi reintalnit pe cineva drag!

Urmatoarea escala este intr-o Indie saraca, intr-un loc de rugaciune pentru practicantii yoga. Adoarme in timpul, incantatiilor, o musca mustele cand mediteaza, nu se poate concentra la nimic si i se pare totul fara sens. Intalneste insa un american care printr-o ironie fina o scaneaza si ii arata ce pierde suspinand dupa o viata trecuta si care o facea oricum nefericita. Mi se pare interesant pasajul in care ii spune sa gandeasca la fostul sot ca si cum i-ar trimite dragoste si lumina acolo unde e si atat. Punct! Sa lase linistea si universul sa ocupe locul gandurilor invalmasite si sa-si goleasca mintea de lucruri inutile. Constientizeaza zapaceala,nerabdarea si fuga dupa nimicuri si reuseste sa se gaseasca pe sine si linistita mediteaza departe de lume, adanc in interiorul ei.

In Bali se inchide cercul, un tamaduitor de suflete care-i prezisese ca se va intoarce acolo, o face sa realizeze ca desi si-a gasit echilibrul, in viata ei poate lua loc si iubirea daca e sa fie, si ca tocmai dezechilibrul usor ce-l produce acest sentiment, poate contribui la un echilibru generos in ansamblu. Nu va dezvalui finalul filmului, ca sa nu stric farmecul. Ideea e ca totul este plin de arome, de culori, de viata. De sentimente si curajul de a fi tu insuti, indiferent de ceea ce simt ceilalti,fara a-i rani dar si fara a deveni sclavul implinirilor si dorintelor lor, de datoria de a fi multumit de si cu tine, pentru a darui si celor din jur din bogatia inimii tale.

Vizionare placuta!

32 de comentarii

  1. A fost una din castigatoarele premiului Femeia Anului 2010, plus a primit si premiul Donostia pentru intreaga activitate. Nici un dubiu, Julia este super. Nu stiu sa fi vazut vre-un film in care sa nu-mi placa atat ea cat si rolul interpretat. Pe de alta parte si Eric este printre favoritii mei.
    Cred ca tuturor ne-ar prinde bine o astfel de plimbare prin lume, nu doar sa visam ca suntem in locuri deosebite, ci chiar sa simtim prin toti porii aromele lor. Voi vedea si eu filmul!

  2. am citit cartea, filmul nu l-am văzut dar sunt sigură că rolul i se potriveşte juliei: tipic american. am mai comentat undeva despre „eat, pray, love” şi îţi spun şi ţie: nu îmi plac ideile acestea de „first nation”, nu îmi plac reţetele americane de succes, dimpotrivă mă enervează felul în care unii cred că tratamentul american este aplicabil oricui. doar criza financiară de la ei a fost aplicabilă tuturor.
    pare simplu să-ţi laşi totul în urmă şi să pleci pentru un an, în italia, india şi indonezia. sincer, mi-ar place şi mie să experimentez meditaţia într-un ashram (cam asta mi-ar place din toată povestea) numai că nicio editură românească nu s-ar îndrăgosti anticipat de meditaţiile mele sau ale oricărui român, astfel încât să finanţeze anticipat orice ar ieşi din aceste experienţe.
    scuze, nu vreau să pară că sunt împotriva ta, dar de data aceasta nu privim la fel. 😦

    1. psipsina, nu esti deloc impotriva mea si de aia expunem idei, ca sa le discutam, nu sa ne aprobam infinit una pe cealalta. spuneam si mai devreme, exista datorii pe care trebuie sa le cari dupa tine toata viata. dar cand este posibil, poti sa te desprinzi si sa te regasesti. asta mi-a placut in film: in loc sa sufere si sa zaca deprimata a facut un lucru greu si a incercat sa rezolve ce era in neconcordanta in interiorul ei. a fost o lupta grea mai ales cu gandurile,cu treecutul, dar a mers inainte chiar singura fiind. s-a facut bine pentru a putea darui binele mai departe. nu oricine poate face acest lucru si nu oricui i se potriveste reteta. eu am vazut filmul ca un indemn la echilibru interior.

  3. Auzisem că filmul nu se ridică la nivelul cărţii dar după cum ai făcut recenzia filmului i-ai cam contrazis pe sceptici. Eu am citit cartea şi tot despre carte am avut impresia că vorbeşti şi tu.
    Chiar dacă la baza filmului e aceeasşi carte, fiecare pune accent pe alte aspecte. De exemplu, o prietenă care a văzut filmul nu-şi amintea despre episoadele în care personajul plângea în baie, despre discuţia cu Dumnezeu tot din baie sau despre David.

    1. filmul nu e trist, nu-mi amintesc s-o fi vazut plangand. meditand da…incearca sa-si dea un sens, ceea ce cred ca incercam cu totii. si da, cauta divinitatea, pe care fiecare o regaseste in felul sau si potrivit modului sau de a fi.

  4. Din ce in ce mai putina tragere de inima am inspre cartea/filmul asta. Stau cu cartea pe noptiera de 3 luni. Am zis ca daca pana in ianuarie nu reusesc sa o deschid, o dau inapoi, ca n-am s-o mai citesc in veci.
    N-am nici cea mai vaga idee de ce 🙂

    1. 🙂 cred ca trebuie o anumita stare sufleteasca si dorinta de a gasi niste raspunsuri despre viata ta. daca totul e clar la tine…chiar nu are rost sa te complici si daca vrei s-o faci cadou, iti dau eu o idee cui 😉

  5. Filmul este deosebit, m-a determinat sa citesc si carte pentru care nu am cuvinte. M-am regasit in aventura lui Liz, stiu ca de echilibrul pe care il cauta ea avem cu totii nevoie. Trebyie sa privim in interiorul nostru la ceea ce simtim si ne dorim cu adevarat, inainte sa fie prea tarziu si sa constatam ca am dus o viata lipsita de sens.

    1. da, e o carte pt suflet, din care daca esti pregatit sa intelegi poti invata ceva, tocmai bun de aplicat in viata de zi cu zi.
      eu am realizat ca starea de bine nu e legata de persoana de langa tine neaparat. ea/el o poate completa, dar poti fi fericit si singur, fiind in intelegere cu tine insuti/insati. a fost un fel de rascruce pt mine, intr-o mare contradictie cu ceea ce crezusem pana atunci, ca oamenii singuri nu pot fi decat nefericiti si in cautarea vesnica a perechii potrivite.

      1. Da, in aceasta capcana de gandire cadem cu totii. Sa ne gandim la pusticii din toate religiile lumii, aleg sa fie singuri, si nu, nu cred ca sunt neaparat nebuni sau homosexuali sau cum se mai zvoneste. Sunt multi dintre ei oameni fericiti din interior. Fericirea vine din sufletul nostru, asta e poate una dintre cele mai grele lectii pe care ne-o da viata. E greu sa o punem in aplicare. Avem tendinta sa ne conditionam fericirea numai de lucruri exterioare noua, posesiuni, implinirea dorintelor, sau relatiile cu ceilalti. Au si acestea rolul lor, dar in noi se afla de fapt adevarata stare de bine, de multumire cu sinele nostru, de pace interioara.

      2. pana la urma si fericirea asta e o alegere a noastra. noi decidem de fapt ce ne poate face fericiti si ce nu. daca alegem sa vedem mereu ceea ce nu avem…probabil ca vom suspina toata viata.
        am uitat sa-ti urez, bine ai venit, lilithwen! sper sa te simti bine aici 🙂

      3. Bine v-am gasit!Imi place ca deja am inceput sa vorbesc cu cateva persoane. Credeam ca, pana sa ajung sa fiu bagata in seama va trebui sa scriu ceva articole si sa treaca vreo cateva luni. Mda, lipsa de experienta in blogging.

Lasă un comentariu