Dupa periplul printre betoane si sticla inaltate suplu spre cer, am revenit la lumea de rand, intr-o plimbare linistita in Piata Martirilor, un spatiu de marime medie unde lumea se destinde la terase la o cafeluta sau pe treptele monumentului, cu sendviciuri din rucsacel. Atmosfera de dupa amiaza lenesa, tocmai buna de stat la taclale. Initial piata a fost locul de intalnire al comerciantilor, apoi a spalatoreselor care albeau rufele acolo. Dupa Revolutia din 1830, sub pavele au fost inhumati eroii, in cinstea carora s-a ridicat un monument al carui element principal este Patria avand la picioare un leu si scriind intr-o carte numele celor cazuti. Baza este sprijinita de patru ingeri si decorata cu basoreliefuri cuprinzand scene din lupta. Ansamblul este realizat din marmura alba, iar in interior 27 placi de marmura neagra au inscriptionate numele celor 467 eroi.
Dupa scurta relaxare am pasit in aglomerata Rue 9, gazda magazinelor de firma, o forfoteala continua la orice ora, lume peste lume, cumparand, proband, agitatie, bun gust, shoopingareala, preponderent tineret dornic de achizitii in ton cu moda.
Ne-am clatit putin ochii, insa am fugit iute sufocati de forfoteala, intr-un local linistit sa testam clatitele ce-mi fusesera promise cu o seara inainte. Restaurantul m-a impresionat placut, atmosfera calda,muzica in surdina, bun gust, decor putin sofisticat, exact cat sa te faca sa te simti ca esti intr-un loc special. Asteptand comanda am remarcat lumea amestecata tineri de toate culorile, batranele iesite cu prietenele, oameni relaxati conversand pe ton jos, la un pahar de vorba si absorbind fara graba atmosfera de zi libera a orasului.
Ce sa va spun? Clatita a avut umplutura inghetata de vanilie si toping de ciocolata, aluat usor crocant la margini, inghetata cremoasa delicioasa. Am reusit sa dau gata prima bucata, insa la cea de-a doua am cerut ajutor, declarandu-ma infranta definitiv! O dupa amiaza frumoasa cu amintiri dupa care imi ploua in gura!
foarte misto arata circiuma! cum ziceai ca o cheama?
parca „opera house”…
Clatitele alea le ador..sunt extraordinar de bune…yamiiiiii
daaaaa si eu! 😀
Si aici meniul meu preferat e cu clatite. Au alta reteta decat a noastra. Sunt mai tari, mai maro ….. mai bune!
sunt multe lucruri mai bune afara din tara. cred ca de aia ne place sa circulam 😉
și ce te-ai gândit? hai să pun niște poze să vă plouă și vouă! în gură. 😀
😆 nuuuuuuuu, sa va bucurati si voi! ca gustul l-am uitat de atunci!
:)) acum ca le-am vazut …parca si mie imi ploua!!! iar cafelutele ce sa mai zic?
arata bine cu toatele. imi place maniera de prezentare 😉
uitasem sa-ti spun …dupa lupte seculare necastigate….am o noua casa 🙂
asta de aici…nu aia de mai sus:)
am remarcat ca nu mai pot intra la tine. ma bucur ca ai revenit, intr-o noua casuta. dau fuga imediat 😀
LMA, Slvc! 😉
multam de pont :*
Măi, dar v-au pus la lapte lângă cafeluța aia, de nu mai era nevoie și de altceva pentru o masă sănătoasă. Nu-i de mirare că n-a mai fost loc și pentru a doua clătită. 😀
am sarit peste cafea, eu eram cu fanta 😀
Bruxelles e la o ora jumatate de mine (masina)….Nu ma dau in vand dupa orasul asta, nu stiu de ce…..
mie-mi place peste tot, doar sa fiu dusa, sa ma plimb sa vad, sa experimentez…
ultima oara cand am ajuns in Belgia, am prins o vreme de toata bafta. a fost friiiiig si a ploua fara oprire. in Bruxelles nu am mers prin crasme; am prins insa un targ de dulciuri, unde am dat iama in ciocolata !
bine ai poposit, carmen!
nici la mine n-a fost grozav de cald, dar ploaia ne-a ocolit, asa ca toate au fost bune pana la urma.
Vai de capul meu! Ce bine arata! 😀
😀 ma gandeam eu c-o sa-ti placa. bine ne-a regasit si aici, oana!
Frumos la Bruxelles! 🙂
ihi, mi-a placut si mie…mult! 🙂