Seara trecuse la fel, in fum, bautura multa, vorbe fara rost rostite de oameni carora le placea enorm sa se auda vorbind, fara a scoate insa nici o idee demna de retinut. Nu avusesem iar nici un ragaz sa-mi limpezesc mintea si sa pun capat framantarilor, sa gasesc o solutie care sa-mi readuca linistea.O parte din oaspeti au disparut pe nesimtite, strecurandu-se lent spre poarta unde ghirlandele de trandafiri ce imbracau bogat grilajul, incepeau sa se intristeze sub suflarea taioasa a vantului. Ploaia lovea in stropi fini, ca o broderie complicata, o retea cu mii de fire imprastiate. Nu se zarea nici o pasare de noapte, nici un falfait de aripi nu intrerupea zgomotul de susur abia deslusit, doar lumina raspandea umbre de naluca peste crengile cu frunze amestecate, in nuante aramii si galben intens, ca niste bucati de vara imprastiate la intamplare fara rost de un pictor plictisit sa se joace de-a natura. Privirea mi-a alunecat pe iarba uda, cu picaturi minuscule, atarnand delicat pe firele inca verzi, contrazicand parca apropierea frigului. Ma simteam plutind in deriva, fara sens, aruncata dintr-o parte in alta ca un vas a carui ancora s-a ratacit in adancuri sau ca o pana a carei pedeapsa este sa se roteasca fara sens sau vointa proprie la fiecare zvacnire a vantului. Cum se simte un om care nu e stapan pe soarta lui, care depinde de capriciile delirante ale altuia? Mi-am sters in graba o lacrima care se adunase la radacina nasului, auzind pasul apasat din spatele meu.
– Ti-am spus de atatea ori sa nu-mi mai vorbesti asa in fata prietenilor! i-am auzit cuvintele rastite.
S-a oprit la distanta mica de fata mea privindu-ma cu o cautatura rea, care-i facea ochii albastri sa capete o nuanta metalica, scaparand nelinistitor. M-am chircit sufleteste, temandu-ma sa nu fiu lovita, insa avea alte planuri. Mi-a prins mana cu asprime intr-un gest violent, simtind ca o gheara inclestata direct in oase si m-a tras dupa el, facandu-ma sa alerg cu pasi marunti, incercand sa nu ma impiedic in faldurile rochiei sau in tocurile inalte pe care le admirasem atat de mult pe vremuri. S-a oprit in fata unei usi, de unde se auzeau rasete inecate in alcool si voci care se contraziceau pe tonuri inalte.
– Hai sa vedem daca si acum esti tot atat de desteapta! spuse si-mi facu un semn autoritar sa intru.
Textul face parte din Duzina de cuvinte propusa de Psi. S-au mai jucat si:
http://www.psi-words.com/2011/10/15/duzina-de-cuvinte-un-om-in-cuvant/#comment-6744
http://www.lagrig.ro/2011/10/14/duzina-de-cuvinte-imposibil/#comments
http://profunzimi.wordpress.com/2011/10/14/lacrimi-pierdute/#comment-48
http://eclpsademart.wordpress.com/2011/10/15/duzina-pedeapsa/#comment-2636
http://scorpio72.wordpress.com/2011/10/15/duzina-de-cuvinte-ghioaga/#comment-5645
http://cristiangheorghe.wordpress.com/2011/10/15/duzina-de-cuvinte-de-fado-ii/#comment-720
măăăă… şi o să aşteptăm până sâmbăta viitoare să vedem cum îi demonstrezi că da? pfuaaai!
😆 pai ce sa fac daca s-au terminat cuvintele prea repede? depinde doar de tine, ce propui!
n-am reusit sa intru pe blogul tau…acum nu mai incarca deloc!
sa-si ia inima-n dinti si sa-i raspunda cu aceeasi autoritate…sugerez….:)
…vom vedea ce va alege saraca de ea. sau ce va avea posibilitatea sa aleaga…
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/10/duzina-de-cuvinte-razbunare-tarzie.html
hm,nu imi place…atitudinea lui…
nici mie! il pedepsim saptamana viitoare!
O poveste in 2 nuante . Sper ca lumina si poezia sa infranga nemernicia.
bine ai venit, abisurile! in viata se intampla, de obicei, invers…
..nu intotdeauna se intampla ce ne-ar placea noua sa se intample, dar cred ca de vom avea rabdarea pana la capat, deznodamantul va fi unul pozitiv…
ai mare dreptate in prima parte. in ceea ce priveste cea cu rabdarea, capatul si pozitivul… mai lucrez la aspectul asta 🙂
orgoliile distrug sentimente frumoase, așa cum bruma dimineților de toamnă târzie veștejește petalele delicate ale florilor.
asa e in viata asta. nu poate fi mereu roz… ne mai ofilim, ne revenim, important e sa nu ne lasam!
N-a fost prea frumos din partea lui… Sunt curioasa cum ii va raspunde 🙂
n-a fost… o fi avut si el motive 😉
intotdeauna admir modul in care le crosetezi asa frumos nu numai duzina de cuvinte, dar tot textul…
si da, te-ai oprit intr-un moment destul de intrigant! hm, „sa vedem”! 😉
iti multumesc frumos.
m-am oprit ca s-au terminat cuvintele. sa vedem ce mai urmeaza 😉
oPrit! mi-a scapat 😦
nu-ti fa griji, s-a rezolvat 🙂
ia uite domnule cum m-a lăsat așa, gură-cască! Mă gândeam că-i arăți un „jujițu”, un „sandokan”, un „judocan” ceva. Pfui! acum am la ce mâ gândi până saptămâna viitoare. Mă duc în vizită pe la Jegărel să văz dacă m-a scos din ceață măcar acolo, stăpâna 😀
l-a scos, are tot felul de cunostinte noi! 😀
da,da si eu am la ce ma gandi pana saptamana viitoare!
o gramada de povesti care „vor urma”… vad ca toti v-ati pus in gand sa ma tineti pe jar. Fie, astept. caci sunt sigura ca o sa merite asteptarea 😉
tu fa-te bine, ca noi crosetam nu-i nici o problema!
sanatate multa, anaid!
Ce urat din partea lui…
Bine descrisa scena prinderii de mana,m-au trecut fiori…dar nu de placere
Ia, pune-mi-l la respect! :))
se rezolva! 😀