Sambata seara in Frankfurt

Am iesit in oras cu dorinta expresa de a savura un Guiness, intr-un IrishPub aflat in centrul orasului. Mai fusesem acolo si-mi placuse atmosfera usor patinata a barului, cartile vechi de pe rafturi, mobilierul parca asistand de ani la perindarea trecatorilor insetati de o bere buna sau de o discutie.

Din pacate, atmosfera era cam incarcata  de fum si de vocile puternice ale catorva clienti care urmareau un meci de fotbal, asa ca am facut o mica schimbare in plan si am abordat un alt Irish aflat in apropiere. Localul acesta prezenta o forma de tunel cu intrari la ambele extremitati. Cateva separeuri, delimitate cu panouri  din lemn inchis la culoare, avand incastrate geamuri micute, aducand vag cu niste vitralii, dadeau impresia de intimitate. Lampile luminau discret, iar cativa adolescenti se intinsesera la o discutie domoala in apropiere. Ne-am facut comozi si ne-am intins la barfe. Din cand in cand un clopotel anunta omul care vindea covrigi si care facea ture  printre mese, localul vanzand doar bautura. Muzica din categoria blues-urilor vechi de calitate, intregea atmosfera.

Dupa o vreme localul a inceput sa devina aglomerat, iar noi am simtit nevoia sa schimbam decorul. Afara se facuse noapte, dar strada era mai animata ca la inceput. Cu toate acestea fiecare isi vedea de treaba lui, indiferent cat consumase pana atunci. Dupa o plimbare scurta, m-am regasit intr-un alt local, de o cu totul alta factura. Usile batante pe care le-am impins cu forta ca sa intram, adaposteau un local micut, cu plafonul jos si mese neconventionale, ca de terasa obisnuita, abia geluite. In centru se vindeau licorile, asa ca am continuat tot cu bere. Ceea ce era diferit insa, era faptul ca aici se canta live. Era o formatie de muzica rock, o trupa probabil cunoscuta celor care-si faceau veacul acolo, iar atmosfera era antrenanta, fara inhibitii, toata lumea batea din palme, canta, tineau ritmul din picioare. Dupa fiecare piesa se aplauda cu forta si in cateva minute ne-am incadrat perfect in decor. Au cantat si ne-au incantat cu piese cunoscute sau mai putin, pana cand am realizat ca ar fi timpul sa ne retragem, presati de ultimul s-bahn, catre casa.

Cam de atunci am o slabiciune pentru IrishPub-uri si Guiness. Si pentru ca azi a fost ziua unui alt prieten al meu „LA MULTI ANI!” lui si tuturor care sarbatoresc ceva luna aceasta!