Prin Florenta la ceas de seara

Dupa trei zile de vagabondaj artistic prin capitala Renasterii, am nevoie de timp de decantare, mai asez impresiile, imi trag sufletul plin de bucurie, triez din poze si incerc sa va arat un oras in care viata se traieste dupa alte reguli, vazut prin ochiul meu de fotograf incepator. Asadar, am ajuns seara si am luat-o usurel la picior, desi atmosfera, mirosurile si tumultul trepidant al Florentei intr-o continua forfoteala ma zapacise complet. Blitzul aparatelor foto, limbile amestecate, multi asiatici, dar si destul de multi romani, cersetori putini, forte de ordine si o curatenie cel putin surprinzatoare cu atata vanzoleala de lume si civilizatii cu tineret mult, aflat in vacanta, dar si grupuri de pensionari, miscandu-se agale urmarind fanionul din varful unei umbrele colorate si tinand disciplinati randul.

Un spectacol deosebit il ofera vitrinele, fie ca expun dulciuri, inghetata, haine sau peste, parca fiecare se intrece sa-si puna talentul in valoare in asa fel incat sa ramai agatat cu privirea de marfa expusa si sa-ti doresti sa cumperi. O lumina calda da batranului oras un aer blajin, in fiecare piata cate un muzicant ambulant se produce, insa tot ce se aude e armonios, bland, indeamna la visare si bucurie sufleteasca.

Ajunsa in Piata Domului am dat ocolul celei mai mari catedrale vazute de mine vreodata, din pacate inchisa la ora aceea, am admirat grupurile statuare luminate bogat si prezentand detalii de o precizie uluitoare, am surprins terasele aproape pustii, dupa lasarea serii frigul devenise patrunzator, o tusa cu o privire lunga si curioasa pe langa Galeriile Ufizzi si apoi pe malul raului Arno, catre Ponte Vechio, podul care adaposteste magazine de bijuterii de-o parte si de alta a unei strazi pavate ce-si pastreaza cu succes aerul medieval. Infrigurata bine, obosita de traseul combinat( avion si trenuri), care ma adusese acolo si naucita de atatea comori aflate toate la indemana mea, doar sa decid cu ce sa incep, m-am retras in camera sa visez repede pana dimineata!

32 thoughts on “Prin Florenta la ceas de seara

  1. ha…bine ai revenit din vacanta :). te simt incarcata de pozitiv si ma bucur :P. imaginile sunt extraordinare iar puisorii si oitele tare mi-au facut cu ochiul :). zi faina…..

  2. Daca te declari amator in ale fotografiei, ei uite, iti pot spune ca fotografiile au iesit bine dpdv calitativ. Claritatea cladirilor e foarte bine surprinsa (avand in vedere mediul in care au fost realizate), iar oamenii in miscare confera un aer rarefiat. Toate bune si o dimineata placuta!

  3. am fo si eu acolo, anul trecut, tot în martie… Doamne, că tare-i frumos! huh! ce dor de Firenze mi-ai făcut!
    să-ți fie de ghinișor, fată dragă și scumpă! :*

  4. Foarte frumoase fotografiile, ca de altfel intreg articolul. Mama e innebunita dupa Italia si vrea neaparat sa ajunga pe acolo. 🙂 Esti o norocoasa!

    • se poate face si cu bani mai putini. eu am crezut mereu ca sunt necesare vagoane de bani pt asa ceva. de cand s-a inventat wizzair-ul, sendviciurile si hostelurile, daca nu ai un standard de viata prea ridicat, exista turism low-cost 🙂
      tin pumnii mamei tale sa-si indeplineasca visul!

      • Si eu am calatorit cu wizzair si am fost foarte multumita. Acum asteptam sa vedem cand se va ivi ocazia! Multumim si de excursia asta virtuala! 🙂

    • ce faaaaaaaaaiiiiiiiiiiinnnn!!! asta mi-ar fi placut si mie, chiar daca „stric” bautura de obicei. imi place sa observ oamenii, sa ma amestec printre ei, sa le ascult povestile.
      am un alt aparat…insa sunt noua pe la butoane, asa ca deocamdata nu ma laud…

  5. Mie mi-a ramas gandul din pozele tale, la statui :D.Statui senzuale? 😉 Cred ca te-ai incarcat de energie multa,eu am stat numai in gradina vreo cateva zile si-s alt om,da-apoi sa pleci.

    • 😀 cred ca ne asemanam la multe!
      vor fi chestii diverse. din pacate la uffizi si pitti n-am facut poze deloc, era personal de supraveghere cata frunza si iarba. insa am cascat ochii cat am putut!

  6. uf…mi-ai facut dor de Italia … da, asa e, ai dreptate…se poate vizita si cu bani mai putini daca nu tii mortisi sa incarci lumea mici „amintiri” la intoarcere … acum doi ani am avut de ales intre Genova si Florenata …am ales Genova…asa ca vii tu acum cu Florenta in adaos!!! :-)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s