Istoria Timisoarei:Curiozitati urbanistice si fatade de colt

In plimbarile mele mi-au atras atentia fatadele fitoase ale unor cladiri, plasate la intersectii de strazi. Fatada este cartea de vizita a edificiului, iar cele pe care am reusit sa le surprind prezinta detalii deosebite, fiind bogat ornamentate si mereu diferite. Am dorit sa aflu mai multe despre ele. Din pacate informatiile de pe net sunt destul de sarace, dar am descoperit  cateva lucruri interesante despre inceputurile urbanismului in Timisoara:

Timisoara are o istorie datand de mai multe secole, dar cu toate acestea urbanistic vorbind structura orasului si cladirile au doar vreo 300 ani vechime. Intre anii 1725-1765 s-a trasat reteaua stradala principala si s-au ridicat numeroase cladiri ale Cartierului Cetate, care constituia centrul cultural, administrativ si politic al intregului oras. Era aparat de o centura serioasa de fortificatii, de latime de 500m, formata din trei inele concentrice. Dintre cele noua bastioane ale primului inel se pastreaza astazi doar unul , numit „Bastionul cetatii”.

De la limita exterioara a fortificatiilor, se intindea Esplanada Cetatii, o campie lata de mai mult de 900m. Pe aceasta campie nu se putea construi nimic, pentru ca un eventual inamic sa poata fi vizibil de la distanta. Din acest motiv celelalte cladiri au fost construite la mai mult de 2km fata de centrul Cartierului Cetate ( linistiti-va, intre timp s-a umplut tot!).

Orasul nu a fost supus unor razboaie de durata sau cutremure catastrofale si din acest motiv, se pastreaza majoritatea constructiilor realizate in ultimele trei secole. Ele formeaza astazi piete urbane si fronturi stradale cu valoare istorica. Pentru o nota de originalitate cladirile de la colturile strazilor trebuiau sa aiba elemente arhitecturale in plus. Predominant a fost stilul baroc de influenta vieneza, care a adus orasului denumirea de”Mica Viena”.

Edificiile acestei perioade au o factură monumentală, la scara unor metropole europene contemporane lor. Mai ales colţurile clădirilor sunt rezolvate sub forma unor turnuri . Ele sunt subliniate prin acoperişuri înalte, care au compoziţii caracterizate prin volume mari, impozante. Faţadele au o decoraţie ornamentală bogată. Expresia plastică a acestor clădiri reflectă numeroase curente stilistice, care poartă denumiri diferite (Art Nouveau, Secession, Baroc), cuprinse  toate sub genericul “Arhitectura anilor 1900”.

Unele dintre cladirile prezentate detin elemente de o gratie, finete si imaginatie deosebite. Din pacate sunt in intregime lasate in parasire, cu o mare parte din tencuiala cazuta  iar detaliile abia amintesc de maretia de alta data. Ramane uimitoare grija celoe din trecut pentru aspectul strazilor, edificii elaborate cu decoratiuni care si-ar gasi foarte usor locul intr-un muzeu. O mare dorinta a mea ar fi sa vizitez aceste spatii si in interior, desi la modul in care sunt conservate exterioarele, probabil interiorul nu mai releva nimic.

Privesc cu speranta in viitor. Asa cum cea mai mare parte a palatelor si caselor breslelor din Piata Unirii au gasit sponsori, poate le va veni randul la restaurare si acestor edificii!

Invitati in excursie: Gabriela, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima

20 thoughts on “Istoria Timisoarei:Curiozitati urbanistice si fatade de colt

  1. Pingback: Duios, căţelul trecea… | Noaptebunacopii's Blog

  2. Clădirile acestea amintesc de Cluj. Mai ales de clădirea gloriosului, până în anii postdecembrismului, Hotel Continental, exclusivist, snob, acum părăsit de toți și toate, nu știu din ce motive…O clădire superbă! Dacă aceste clădiri sunt la o intersecție, e cu atât mai monumentală fațada, sporesc ansamablul arhitectonic și dau bine cu strada sau străzile de lângă. Surprinzător câte poți vedea așa, mai mult decât pe stradă, ca simplu trecător sau turist. E foarte util un articol însoțit de fotografii.
    Dacă tot ai amintit de primăvară, abia aștept înflorirea Ceasului floral. Ei, până atunci mai este!
    O zi frumoasă! 🙂

    • pai scoala arhitecturala de aici si din cluj are aceeasi baza, tot imperiul austro-ungar. Am o poza si cu ceasul,din pacate nu mai functioneaza. sunt putin in dubiu,mirela,tu vorbesti de ceasul si continentalul de aici sau sunt si la voi asemenea denumiri?

  3. si cu toate astea sunt in paragina … Ma uitam in cartierul parintilor mei, cartierul copilariei mele din Bucuresti, cum unele blocuri au capatat o spoiala noua. Nu stiu cit de temeinic e facuta si cit va tine, dar stiu ca a schimbat COMPLET „fata” cartierului. Avem nevoie de foarte putin pentru a cistiga atit de mult …

    • am senzatia ca in cladirile astea locuiesc batrani sau nu locuieste nimeni, pentru ca arata din ce in ce mai rau. incet incet dispar decoratiunile de pe fatade si vor fi greu de reconstituit.

  4. Pingback: Urcarea spre-abis « Blogul lui Teo Negură

  5. Pingback: PLOI DE DORINŢE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  6. Pingback: Năbădăiosu` la mic-dejun « Cristian Dima

  7. Cred ca Mirela vorbeste de Intercontinentalul din Cluj,care acum este o cladire nelocuita,nefolosita,fiind in litigiu.E fostul hotel-restaurant New York si facea parte de la inceput din linia hoteliera Continental.
    Am regasit in fotografiile tale Clujul Oradea,Aradul si…Gherla.Din fericire la Cluj,in afara de Conti,cladirile sint intretinute.Se pare ca cineva a avut ideea ca utilizatorii parterului (magazine si alte ) sa reconditioneze fatada.
    E frumoasa Timisoara.Atita doar ca, dimineata cind te trezesti si te uiti in jur,nu vezi nimic.E la cimpie si orizontul e…in China.
    Imi place ca te-ai documentat inainte de a spune doua vorbe despre orasul tau.
    Mult bine,
    Alexandru.

    • alexandru,ca sa fiu sincera caut mult, insa informatiile sunt sarace si toata lumea copiaza si da mai departe aceeasi informatie. imi propun, daca va fi posibil sa caut oameni batrani si dispusi sa vorbeasca despre cladirile unde locuiesc. dar asta mai spre vara.
      banuiam eu ca mirela nu se refera la Continentalul de aici care e renovat si arata chiar bine in piesajul actual, multumesc pt precizare.
      sunt avantaje si dezavantaje ale statului la campie. imi place climatul bland si verile lungi. ca in ultimul timp nu mai e chiar asa, asta e o alta problema 😉

  8. Am si eu niste amintiri vechi dintr-o asemenea casa din Timisoara… Tavanele erau inalte, asemenea si usile,lacuite in alb… Si mirosea a vanilie si prajituri inauntru.

  9. Deci, dai din colț în colț, cum s-ar zice. 😀
    Chiar și așa, ușor în paragină, arată foarte bine. Se vede de la distanță că arhitecții care le-au gândit știau meserie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s