Primul meu contact cu muzica de clasa superioara s-a intamplat undeva prin facultate, cand un prieten mai evoluat si-a pus in gand sa ma scoata din bezna ignoranta de Modern Talking si alte chestii disco pe care ma zbateam singura toata ziua si sa-mi arate cum poate suna o muzica adevarata. Imi amintesc ca m-a plasat pe un scaun in mijlocul camerei de camin studentesc, unde se petrecea actiunea, a calculat pozitia boxelor din privire si a inceput sa-mi puna piese de pe discuri. Nu-mi amintesc ordinea, mai ales ca actiunea asta de culturalizare a durat mai multe zile, cert e ca m-am familiarizat cu unii dintre monstri sacri, gen Pink Floyd, Deep Purple (n-am reusit sa ma imprietenesc decat cu Sweet Child In Time), AC/DC (doar cateva piese in frunte cu Thunder ce cad la fix cand sunt turbata!) si mai micii Dire Straits(pe care-i ador in orice postura, pe Mark Knopfler in mod special), Police sau Sting( cu tot ce-au scos, rontaite interminabil), desigur printre picaturile romanesti ca Celelalte Cuvinte(adorabil de romantic) Compact (invatat cuvintele pe de rost) si inegalabilul Phoenix(cu Mugur de fluier), aflat departe, peste granita, la vremea aceea. S-au prins putine de mine, insa amicul meu a insistat sa-mi explice cum trebuie sa aud instrumentele, sunetul chitarii care plange cumplit de expresiv uneori si poate din cauza ca ma fascina tot ce-mi povestea sau doar el (?!) am capatat o usoara cultura muzicala. Ani de zile nu mi-a placut decat Wall-ul de la Pink Floyd poate si pentru ca am vazut filmul si m-a impresionat povestea, iar peste ani am descoperit Division Bell, care mi s-a potrivit ca o manusa pe starea sufletelului de la vremea aia ramanandu-mi drag intens si iremediabil.
De fapt toata introducerea asta plina de nume pompoase, ascunde o bucurie mare, faptul ca mi-am facut cadou ceva ce veti descoperi in imaginea de mai jos si care va face sfarsitul verii viitoare mai putin trist … sau cel putin asa sper! Bucuresti 28August 2013, asteapta-ma ca vin!
Si una din piesele deosebite de pe Division Bell, chiar daca e fara Roger Waters:
Redsky2010's Blog 
Invidiile mele sincere si prietenesti! 🙂
mai sunt inca bilete!!! 🙂
Cadouri mai faci? Ca as fi si eu interesata. :))
da, dar mi le fac pe toate mie! am mai achizitionat unul la yanni, tot la bucuresti 🙂
Sa te bucuri de concert!iar acum sa ai un sfarsit de saptamana minunat!
multumesc, mihaella, un we deosebit iti doresc si tie! 🙂
Ioiii….fericito! 😀 Felicitari si sa te distrezi si pentru mine! 😀
asa ma consder si eu, promit!!! sanatoasa sa fiu pana atunci 😀
Oh ce SUPER :-), felicitåri! Si eu sunt un mare fan al lor, iar albumul åsta a fost, este si o så fie favoritul meu …din genul åsta muzical. A fost interesant modul in care ai invåtzat cum så ascultzi muzica rock 😉
cum spuneam mai sus, sunt o norocoasa, am avut sansa de a ma lovi in viata de oameni interesanti, de la care am invatat cate ceva, iar lor le-a placut sa-si imparta cunostintele cu mine. eu stiu? poate ca-mi place sa ascult 🙂
Felicitări! Să ne povesteşti despre concert.
Las’ că şi muzica celor de la Modern era tare faină, pentru vremea adolescenţei. Cine nu o asculta atunci? Mie şi acum îmi place. Desigur, admir în mod deosebit pe „greii” muzicii adevărate.
Weekend frumos, dragă Red! 🙂
mai e pana atunci, avem de trait inca o bucata zdravana de iarna, o primavara frumoasa si o vara calduroasa… mai povestim altele pana atunci 🙂
we frumos si voua!
Muzica superioara este cea care incanta sufletul, inmugureste speranta, reinvine amintiri dulci, te infioara.
Mie muzica de camera nu mi-a placut niciodata in mod deosebit
eu incerc sa ma cultiv, in masura in care am dispozitie si ma atrage ceva la spectacolul respectiv. de data asta am nimerit bine 🙂