Evadare in peisaj: Sasca Montana

Acum cativa ani am facut un fel de „team-building”. Am zis un fel, pentru ca am plecat cu familiile, cu copiii, cu catei…soacrele au ramas totusi acasa! Am fost o gasca marisoara, cred ca il sarbatoream si pe seful nostru, asa ca noi, cativa cu mai putin pretentii, am hotarat ca dormim la bunica unuia dintre colegii nostri, deoarece cabana era partial libera si nu erau suficiente locuri. Pentru mine era super! Zapacitii cu care eram, ar fi facut specatcol si daca dormeam in paie, in vreun grajd pe marginea drumului.

Cabana era frumos amenajata, cu un ocol larg pentru cai, se puteau organiza si excursii calare pe Cheile Nerei, cu spatiu mult de joaca pentru copii si o terasa pentru gratareala si betivaneala, scopul principal pentru care alesesem locatia. In timp ce noi ne jucam fotbal cu astia mici, cu trante, rasete si faulturi la greu(eu doar asa pot sa joc, ca doar sunt femeie!) cativa dintre colegi au plecat cu jeep-ul sefului in prospectarea imprejurimilor. Au facut poze, s-au dat pe dealuri pline de flori si la final, au hotarat ei „cu mintile clare” sa treaca Nera cu masina. Colegul cu bunica in localitate, stia drumeagul si i-a asigurat ca nu-i adanca apa(de unde sa stie el de la Timisoara unde escaveaza localnicii?) Dupa ce s-au afundat in raul destul de rapid, pana la geamurile jeep-ului au reconsiderat situatia. Dar era nitel cam tarziu! Bastinosul a coborat in apa si asa ud, fleoscaind din papuci, pantalonii din material subtire lipiti sexos, aratandu-i dedesupturile, a luat-o pe ulitele satului in cautarea unuia cu ceva utilaj greu sa le dea o mana de ajutor. Se cruceau babele si se gandeau cat de beat poate fi, sa faca baie in Nera in mai, in zona de munte si la temperatura destul de coborata?
In timpul in care colegul-localnic milogea ajutor prin sat, cei ramasi faceau poze, stand pe capota masinii si incurajati de „dragalaseniile” sefului nostru, care-si privea lucrurile cum pluteau in interiorul masinii, inclusiv mobilul!
S-a intors dupa un timp cu atelajul si cumva au reusit sa scoata masina din apa. Seful ii tot injura, doar sa-i motiveze, dar astia alcolizati nu faceau altceva decat poze si hahaieli. Tot ce fusese in interior, plutea artistic. Au eliminat fluviul ce se simtea prea comod in masina si tractati au ajuns inapoi la cabana, unde au inceput sa stoarca, usuce, sufle filtre de aer si tot felul de piesute puse artistic pe gard la uscat, in ideea ca a doua zi trebuia sa plecam cu aceeasi masina inapoi. Ca idee, masina a pornit si am si ajuns fara peripetii acasa, dar sa revenim la povestire.

Dupa escapada asta baietii s-au trezit bine din „euforie”, dar au reluat sportul cu paharul, pentru ca era greu sa faci fata racelii care se instala incet pe terasa si in interior nu era nimeni, tot balamucul era afara. Baietii s-au „facut” bine, sareau poantele ca din coltul mesei si undeva mult dupa miezul noptii am hotarat sa gasim si noi un loc de dormit, caldut daca se putea si uscat. Casa bunicii avea toaleta in curte si cand ne-am indreptat spre ea, o pisica speriata si ea probabil de noi, a tasnit in viteza. Mi-am controlat vezica si inima, erau fiecare intacte si ne-am pus iar pe ras. Unul din colegii prea „imprietenit” cu votca, deja dormea complet imbracat, inclusiv cu geaca. Proprietarul bunicii avea grija de el:” Asta nu are bagaj?” intreaba. Ne intoarcem la microbuz, ne luam fiecare geanta sa vedem ce ramane. Bagajele fiind stratificate una dintre genti cade, rostogolindu-se pe iarba. Eu si doi colegi ne uitam unul la altul. S-a facut o pauza lunga suficient si apoi incep sa rada amandoi ca prostii. Apoi s-au uitat la mine docti:”daca ma aplec vomit!” Am luat-o eu razand si ne-am cuibarit fiecare pe unde a gasit loc.

Am dormit repede, ca de obicei cand sunt intr-un loc nou. Cum se face ziua trebuie sa vad cum e afara, misun, fac poze, explorez, scanez tot ce n-am putut vedea pe intuneric. Era o zi superba, soarele de inceput de vara incalzea domol. La scurt timp dupa mine colegul care parcase primul face o tentativa spre „privata”. La cativa pasi de ea, se opreste brusc si renunta cu o fata galbena. Mi-a marait „nu mai rade si tine-mi sa ma spal”. M-am uitat la robinetul din curte, era cam la 20cm de pamant. Se uita asta nelamurit” si eu cum ma spal? ma pun pe burta???” Zic:” te apleci” da din cap usor sa nu-si clatine mintile prea tare „exclus!”

Cand s-au trezit toti, ne-am intors la cabana, ei cu capetele mari si cel care condusese cu o dilema:”cine a parcat asta noapte microbuzul pe poduletul asta ingust? eu??? si l-am nimerit??? ce tare suuuuuunttttt!!”  Simandicosii nu se prindeau de ce ne tot hlizim noi…dar nu erau prea multe de spus. Am dat iama prin baile lor si dupa un timp parca am inceput sa vad altfel lumea. Moment in care apare sefa cu o pereche de chiloti in mana: „cine si-a pierdut chilotii pe scari?” S-a facut liniste. Toti ne socoteam mintal si ne pipaiam „ii am,nu-i am?” In rasetele generale unul din colegi si-a luat desu-ul pe care si-l pierduse in periplul masina-baie si retur.

O parte din cei treji si copiii au testat si caii, in partea imprejmuita. Eu m-am multumit sa-i privesc…abia sunt prietena cu animalele mici, calul si vaca deja ating altitudini prea ridicate pentru mine!

Weekend-urile frumoase si pline de activitate trec mereu prea iute, dar raman amintirile si zambetul care ma cuprinde acum la gandul zapacitilor de colegi care acum lucreaza la alte firme si sunt supravegheati de ochiul atent al nevestelor sa nu mai cada in ispita alcoolului.

12 thoughts on “Evadare in peisaj: Sasca Montana

    • din pacate s-a cam spart, o parte din colegi au migrat la alte firme, altii s-au „disociat” de noi astia, care eram doar cu rasul si distractia si mai putin cu barfa.
      am realizat o „adunatura faina” anul trecut la Moeciu, cu gasca ce era pe vremuri pe blog la dono. cum spuneam tot ce-i frumos nu dureaza…probabil sa nu ne plictisim si sa inventam mereu ceva nou 😉

  1. Demult Cheile Nerei mi-au furat un rucsac mare plin cu haine, conserve si altele asemenea. Ma doare si acum sufletul cind ma gindesc la rucsac si la sacul de dormit cumparate cu greu din bursa si meditatii. S-a intors barca pe dos si … duse au fost toate! Le-ai gasit cumva pe acolo? Eu abia am reusit sa ma salvez dintre oi inecate mai in deal care veneau cu suvoiul!

  2. Pingback: Bune de citit: 1-7 noiembrie 2010 | Dojo Blog

  3. Pingback: La sanius in Parang | Redsky2010's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s