Trecand peste semnificatiile religioase pe care nu as dori sa le detaliem aici, am remarcat cu tristete un curent de opinie contrar unei Sarbatori care mie imi este foarte draga. Departe de mine dorinta de a incerca sa impun cuiva parerile proprii. Cred in libertatea fiecaruia de a-si alege preferintele, dar mi-ar placea sa-i vad pe acesti oameni argumentandu-si negatiile. Am surprins o dezbatere despre Hrusca si despre ceva emisiuni la TV care doreau sa-l detroneze. Nu sunt fan Hrusca, dar imi plac colindele, iar el le canta intr-un mod care mie imi aminteste de copilarie, de vremea cand mergeam, mica fiind cu Plugusorul si apoi cand am crescut, de colindele baietilor care faceau sa rasune casa scarilor din blocul unde locuiam. Au fost ani in care am ascultat colinde cantate de Ana-Maria sau am ascultat doar copiii care mi-au batut la usa. Dar de aici si pana la a nega un om care face destul de bine ceea ce face si reprezinta un simbol al Craciunului, mi se pare cale lunga! Nu cunosc amanunte din viata lui si sincera sa fiu nici nu ma pasioneaza.
Ceea ce doream sa spun, e ca am ramas surprinsa de nonsalanta cu care cativa tineri reduceau la zero pe un blog, o Sarbatoare care ar trebui sa aduca bucurie in toate casele, sa fie o impacare pentru toti atat cu ei insisi, cat si cu cei din jur, un prilej de a face un cadou chiar simbolic, cuiva drag. In dorinta de a trai liber, fara legi si constrangeri, pierdem si bagajele placute ale trecutului. Ne ascundem in motivari ca Sarbatorile au devenit prea comerciale si servesc doar imbogatirii altora.
Cati dintre noi nu s-au trezit, macar o data, nerabdatori in prima zi de Craciun si n-au fugit sub brad sa vada daca Mosul cel bun le-a adus ceva? Nu ar fi firesc adulti fiind, sa incercam sa intoarcem si noi bucuria pe care altii ne-au facut-o noua? Oare lipsa banilor si viata din ce in ce mai solicitanta ne fac sa negam trecutul, traditiile? Cum ne putem construi viitorul fara o baza: o iesle, un Prunc, colinde, miros de brad, sarmale si cozonaci? Injurand politica si conducerile, uitam sa facem ceea ce ar fi datoria noastra sa facem, sa ducem mai departe mostenirea primita si pe care nu ne-o poate lua nimeni.
Mi s-a reprosat ca sunt idealista. Poate ca sunt sau poate ca lupt ca putinul ce a ramas frumos in viata noastra adesea cenusie, sa ramana la fel de stralucitor, chiar daca doar pentru cateva zile. Renuntand sa ne aducem bucurii noua si pe celor din jurul nostru , renuntam la micile cadouri pe care ni le face viata. Noi alegem daca consideram zilele care vor urma doar niste traditii depasite sau ne vom lumina sufletele asteptandu-l pe Mos Craciun!
Invitati la dezbatere: Carmen Negoita, Elisa, Gabriela Elena, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Noaptebunacopii, Gabriela Neagu, Melami
Redsky2010's Blog 
Suntem prea mici sa le stim noi pe toate… Sub ce forma exista Miracolul pe care marea majoritate il numeste Dumnezeu… Cert e ca exista, DA! Si incepe din noi insine, dinlauntrul nostru, din tot ceea ce gandim si simtim in fiecare zi, din fiecare gest pentru aproapele nostru.
Ne trebuie Craciunul fiindca, in primul rand, ne-am nascut crestini.
Ne trebuie Craciunul fiindca e poate singurul moment din an in care oamenii se roaga impreuna, facand lumea mai buna… cat de cat, acolo.
Si daca as putea, as face sa fie Craciun in fiecare zi!
cred ca exact faptul ca dureaza putin si ca e doar o data pe an, il face atat de special si ne face sa-l asteptam cu nerabdare de fiecare data.
Imi plac sarbatorile pentru atmosfera lor calda, ne scot din rutina si ne duc intr-o lume feerica. Ne permitem sa visam, sa fim creativi in propria casa, sa ne adunam in jurul mesei cu cei dragi, sa depanam amintirilor. Imi place mirosul ce cetina si bucuria din sufletele tuturor. Cat sa fie de comercial? Asta doar noi putem alege. Cand stai acasa si deschizi portile celor dragi, nu trebuie neaparat sa impresionezi prin diversitatea preparatelor si felul in care ti-ai impodobit locuinta. Ce nu-mi place de sarbatori, mai ales de cele de iarna, e ca la noi, la romani, acestea dureaza o luna de zile. Din 15 decembrie pana in 15 ianuarie, daca ai parteneriate de afaceri sigur nu-i gasesti pe oamenii care te intereseaza si nu prea mai au activitate in perioada aceasta. Ba in vacanta la ski sau pe meleaguri exotice, ba in concediu, ba liber de Craciun, de Anul nou, de Sfantu Ion. La noi, cand e vorba de Sarbatoare, confundam asta cu momentul in care ne ghiftuim pana la refuz si in care lenevim.
si odihna are rostul ei si o data pe an e permis. poate ca e o leneveala binevenita, mai ales la cei care au putine zile libere in cursul anului. cu ghiftuiala ai dreptate, dar si asta e dupa felul omului, cine e obisnuit asa, cred ca gaseste si alte prilejuri sa presteze 😉
când am scris postul desre colindele din sufletul meu chiar mă gândeam la asta, la ce înseamnă astăzi tradiţiile noastre, ce semnificaţie mai are crăciunul pentru noi.
nu eşti idealistă, draga mea, chiar deloc. se spune că un popor fără trecut nu are viitor.
dacă noi nu ne păstrăm datinile, dacă noi nu sădim sămânţa, cum să răsară floarea?
văd şi eu destul, am oameni în jur cărora le tot spun să nu ucidă crăciunul din noi. o casă fără brad şi fără colindă, fără o stea aprinsă pentru Naşterea Domnului şi pentru cei care ne sunt aproape este o casă pustie, iar sufletul din ea este condamnat. suntem apăsaţi, suntem trişti, suntem bolnavi şi plini de nevoi, dar avem încă atât de multe. în paharul vieţilor noastre există motive pentru care ar trebui să ne bucurăm, iar unul dintre ele este tocmai acest Dar ce ne-a fost făcut.
o săptămână plină de colinde îţi doresc. moşul va veni, cu siguranţă.
iti multumesc,pisic 🙂 vine in fiecare an la toti, chiar daca sunt buni, chiar daca nu. suntem fericite ca inca mai credem in ceva frumos si nu ne lasam invinse de rautate.
o saptamana incalzita de lumina colindelor iti doresc si eu!
si intr-o extensie ce a devenit loc comun in ultima vreme: ce ne trebuie biserica?!
asta e un subiect tare,tare sensibil, care ca si politica de obicei se lasa cu tras de par.
sa dea D-zeu sa ajungem la el doar cand suntem fericiti si nu in cel mai mare necaz!
Ei și tu acum!
Păi, se uită și ei pe alte bloguri, văd care e atmosfera generală și simt nevoia să iasă cu ceva în evidență: așa că se apucă să înjure și să denigreze. Le crește, cum ar veni, traficul.
Să fie la ei acolo! Mie-mi place Crăciunul și nu simt nevoia să justific de ce.
exact asa cum zici, dar m-a jenat atitudinea ca o pietricica in pantof. trebuia sa comentez ceva,nu 😀
Fara Craciun nu am mai fi noi!
Pentru mine Craciun nu inseamna in nici un caz doar curatenia mare in casa, gatit in cantitati uriase si cazuta lata in ajun. Este o stare mai presus de toate cele materiale, este (probabil) Sarbatoarea pe care mi-o amintesc cel mai clar din frageda copilarie, dincolo de profunzimea ei religioasa pe care am descoperit-o la maturitate. Inca sunt departe de a respecta toate canoanele bisericesti referitoare la perioada dinaintea Craciunului, totusi simt ca El ma iubeste, poate pentru usa pe care mereu o las deschisa, iar El intra sa sarbatoreasca cu noi… doar e ziua Lui, nu?
In alta ordine de idei, orice activitati lucrative din preajma Sarbatorilor (cu exceptiile de rigoare), le-as interzice cu desavarsire. Punct.
Sarbatori cu usa deschisa si cu Musafirul in suflet tuturor!
tare frumos ai spus! sa dea D-zeu sa fie pt toti un prilej de bucurie si de apropiere de cei dragi!
Foarte frumos ai spus! La fel şi toţi cei care au comentat, fiecare adăugând ceva frumos şi adevărat.
Cât priveşte pe acei „contestatari”….săracii de ei, oameni mici la suflet, minţi întunecate şi meschine, care n-au priceput nimic din toate câte sunt. Iar sărăcia lor spirituală, caută să o „înalţe”(vorba vine) prin jalnica încercare de a demola ceea ce nu se poate demola. Păcat că mai atrag şi pe alţii la rătăcirea lor… Domnul să-i aibe în pază şi pe bieţii de ei…
Vă doresc tuturor Sfinte Sărbători cu sănătate şi multe bucurii binecuvântate de Cel de Sus!
Alex, iti multumesc pentru urarile calde si ceea ce ne doresti noua sa se intoarca spre tine inmultit. Sarbatori fericite si numai bine!
cred ca tot ce-a fost de spus , s-a spus deja. nu pot decat sa fiu de acord cu voi. Mie-mi place Hrusca si parca n-ar fi sarbatori fara el. Sunt colinde adevarate ce canta el , nu versuri prostesti de doi lei. Spun o poveste , te fac sa vezi cu ochii mintii , sa traiesti cu toata fiinta magia Craciunului. Imi vine sa plang de cate ori il ascult , nu de tristete ci de preaplinul sufletului care altfel nu stie sa se descarce decat prin lacrimi. De fericire si ,de ce nu, de dor… Sarbatori cu bine , va doresc tuturor .
si mie imi dau lacrimile, e un fel de emotie, fericire, mai multe amestecate…da-s de bine toate 😀
Sarbatori fericite si tie si numai bucurii!
Partea religioasa nu-mi spune nimic, deci nu am simtit niciodata Craciunul din punctul asta de vedere. Mi-a placut ca si copil, mai ales ca zilele acelea insemnau cadouri, fructe etc. Care pe vremea aia nu erau chiar pe toate gardurile. Haleam saloanele inainte sa apucam sa le punem pe brad, atat de innebunita eram dupa ciocolata.
Au venit ani grei, imediat dupa Revolutie. O familie de pensionari si un bugetar, salariul si pensii FOARTE MICI, un copil in scoala. Craciunul a devenit simbolul „nu ne permitem si asta”, chiar daca ai mei mai faceau ceva eforturi sa faca ziua speciala. Nu ne mai permiteam brad, era o cheltuiala inutila, mai ales cand nu ai banii aia, de mancat se manca decent, pentru ca asta a fost mereu un aspect important pentru ai mei: sa fiu hranita cum trebuie.
Cadouri mai putine, ceva ciocolata si cam asta era. Am primit un brad de plastic de la niste cunostinte, pe care l-am folosit ani buni. Undeva prin liceu ne-am departat de tot de sarbatori pentru ca eram deja „mare”, iar cheltuielile in cauza pareau inutile, cand vorbeam de meditatii pentru a intra la facultate, carti de engleza, niste haine.
Odata ce am intrat in „paine”, am ajuns intr-un alt punct, chiar si mai ciudat. Imi permiteam deja sa-mi iau ce-mi trebuie, mancam ciocolata in fiecare zi. Sarbatorile nu mai avea farmecul acela al copilariei, in conditiile in care nu mai asteptam cadouri de la nimeni.
In ultimii ani am ramas la ne-sarbatorire, sa zic asa. Mancam bine, se gateste cate ceva special, ca totusi ii sarbatoare. Dar fara brad, fara colinde etc. Primim copiii din bloc cu uratul insa si avem mereu bani marunti, fructe si dulciuri pregatite pentru ei.
De vreo 2 ani am ajuns sa-mi permit ce-mi place. Daca vreau haine, le cumpar, daca vreau calculator, il cumpar. Faza asta a luat placerea cadourilor, pentru ca imi fac cadouri cand si cum vreau. Mai exista si faza economica. Desi bani avem pentru a sarbatori ca in povesti, ne gandim mereu ca sunt cateva zile. Pe care poti sparge bani in prostie.
Preferam deci fie sa plecam cateva zile (asa cum am facut acum 2 ani de Revel), fie sa ne abtinem de la spart bani, pe care apoi ii putem cheltui intr-o calatorie in vara. In loc sa stricam mia de euro pe Craciun (si stii ca se pot sparge banii aia usor, mai ales daca bagam si Revelionul la socoteala), ne platim 10 zile in Croatia, in timp de vara. Sau, cazul de acum, ne abtinem de la cheltuieli acum, pentru ca in vreo 6 saptamani iar plecam peste ocean si niste sutici de dolari in plus prind al naibii de bine. Nu de alta, dar mi-as intregi garderoba 😀
Exista deci considerente de toate felurile. Asa cum am spus intr-un alt comentariu, sarbatorile pentru mine nu prea mai inseamna nimic. Stau acasa oricum cu familia, ca lucrez de acasa. Mancam foarte bine. Avem prajitura la discretie (mari mancatori de dulciuri), cam tot ce ne trebuie. Asa ca zilele astea sunt doar niste zile.
Punem clar la socoteala si intoxicatia mediatica, pentru ca ea exista. Ajungi pur si simplu sa-ti fie scarba de niste zile de fapt chiar misto. Plus nebunia din magazine, aglomeratie etc.
din ce spui tu lipseste sentimentul, bucuria aia mare , adanca si noaptea aia magica in care daca stai cu urechea ciulita destul de bine, poti auzi clopoteii mosului. nici eu nu-s pt cheltuieli aiurea, dar un mic cadou, o atentie, un gand bun catre cel de langa mine nu lipsesc. sarbatorim destul de putine in lumea asta,iar anii trec rapid. am senzatia ca nu am atat de multe bucurii, nu vreau sa treaca nimic nemarcat.
iti multumesc pentru comentariu si-ti inteleg pozitia. stiu exact cum e sa nu ai si sa imparti totul exact. fie sa ai mereu cu ce si cu cine te bucura de toate, exact atunci cand crezi tu ca e momentul. ma simt eu bine sa-ti urez „sarbatori frumoase!” sper sa primesti urarea 😉
Saru’mana de urare. O intorc insutit 😉
Iti dai seama ca am trecut din extrema in alta. Acum din fericire am si cu cine si cu ce, dar, mai ales in ultima perioada, am avut atat de multe bucurii impreuna si ne-a fost totul atat de minunat, incat sarbatorile ne sunt pur si simplu un moment de respiro de la atata bucurie.
Pentru cei care muncesc zi de zi, acum este un moment de respiro. Stai cu cei dragi, pregatesti ceva frumos, te bucuri de zilele libere.
Noi suntem tot liberi deja de peste un an, iar cele 6 luni petrecute alaturi de prietenii nostri de ‘dincolo’ au fost atat de exceptionale, incat ne-au „secat” de orice energie. Am avut niste zile incredibile si ne-am simtit ca intr-o sarbatoare continua.
Acum asteptam sa plecam din nou si ne bucuram pur si simplu de niste zile linistite. Faptul ca eu nu mai am nevoie de un ‘motiv’ pentru a sarbatori, nu inseamna ca altii nu ar trebui. De asta nu-s de acord cu cei care spun ca e aiurea sa sarbatoresti. Noi sarbatorim mai moderat, pentru ca sunt niste chestiuni de economisire si oricum in cateva saptamani iar vom tot fi din sarbatoare in sarbatoare. Hai sa zic ca ne-am „decalat” bucuria putin.
Dar bucura-te de fiecare clipa cu familia. Fa brad, decoreaza, fa mancare buna si fii fericita. Ma bucur sa vad oameni onesti care simt sarbatorile asa cum trebuie, nu doar ca asa „se cuvine” 😉
ma gandeam azi in firobuz la tine si exact cum ai zis la trecerea ta de la o extrema la alta. mi-ar placea sa continuam discutia asta, dar nu aici, cand ai sa ai timp odata si poate chef, id-ul meu de mess e ca si adresa de mail. iti multumesc de urari, cad tare bine 😉