Duzina de cuvinte: Senectute(IV)

L-am privit cum se indeparta singur, cu pas agale si gandul ca in camera pustie nu ma astepta nimeni m-a facut sa realizez ca nu vreau sa-mi mai ascult iar gandurile. Am grabit pasul si am constientizat inca o data ca, cel putin din spate, arata extrem de bine! L-am ajuns din cativa pasi si ne-am alaturat grupului care usor s-a animat si  acel aspect de tristete, de final de zi, de amintiri cu gust taios a inceput sa se estompeze.

Terasa pe care o frecventau ei, o stiam. Plasata discret pe dig, racorita de briza amestecata  delicat cu stropi fini , la capatul unui sir destul de lung de scari, asigura o oarecare distanta de multimea de turisti galagiosi, cu mesele arareori ocupate complet, fara vecini a caror barfa cu voce  alterata de prea multe pahare  deranjeaza cand incepi sa te simti mai bine. Era genul de local unde puteai sa te rasfeti fie cu o delicatesa culinara exotica fie doar cu o banala bere rece. Nefiind in dispozitie prea vesela si inca nesigura daca alegerea facuta era inspirata, am studiat pe rand fetele celor care acceptasera benevol la masa lor o straina, ce nu avea deloc de-a face cu muntele si viata lor. M-am relaxat, nu ma fixau, erau la fel de masurati la vorba ca si pana atunci, conversatia- interesanta si din cand in cand cate o poanta bine plasata ii facea sa umple aerul sarat de rasete sanatoase, din tot sufletul, care amanau supararile pe alta zi. Nu am simtit nevoia de a divulga motivul pentru care am ratacit ore in sir ravasita si indiferenta la spectacolul pe care marea abia valurita si soarele pregatindu-si cerul de culcare, il dadusera in fata mea.

Ochii celui care ma invitase m-au urmarit toata seara, culoarea lor catifelata dandu-mi un sentiment de siguranta, ca si cum pentru moment, timpul se oprise cat sa-mi trag sufletul, figurativ vorbind: o bula de aer inaintea unei noi scufundari. Dupa o bere si cateva glume, am hotarat sa plec, simtind ca mai am lucruri de rezolvat. Ridicandu-ma, am zarit cu nostalgie marea, undeva jos la baza stancii si mi-am amintit seara aceea de bal, cu rochia vaporoasa roz, cerceii in forma de picatura si opulenta mancarurilor expuse cu mare arta, sampania si caviarul nelipsite, zgomotul puternic al muzicii si multimea de sperante sfaramate atat de curand. Am alungat rapid amintirea care nu-mi folosea la nimic, revenind la un prezent incert.

M-a condus pana la baza scarilor la capatul carora ma astepta o camera insingurata exact ca si mine. Nimic din gesturile lui nu sugerau ca ar fi dorit sa urce, insa… parca nu-mi doream sa stau din nou fata in fata cu mine.

Textul face parte din Provocarea Papala de sambata. Pe acelasi principiu au scris si:

http://v2valmont.wordpress.com/2011/04/01/duzina-de-cuvinte-barfitorii-primaverii/#comment-26715

http://pisica07.wordpress.com/2011/04/02/duzina-de-cuvinte-carusel/#comment-3134

http://labulivar.wordpress.com/2011/04/01/duzina-de-cuvinte-9/#comment-1293

http://eclpsademart.wordpress.com/2011/04/02/duzina-de-cuvinte-sava/#comment-1948

http://scorpio72.wordpress.com/2011/04/02/duzina-de-cuvinte-declaratie/#comment-2071

http://anaveronica.wordpress.com/2011/04/02/la-poalele-dealului-al-noualea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/#comment-2999