Imi suna mobilul. Ma uit sa vad cine imi face onoarea: un numar pe care nu-l cunosc. Raspund gandindu-ma ca e un client, fiind in timpul programului de lucru. O voce necunoscuta se prezinta, numele oarecum familiar, ma trimite cu viteza in trecut. Scotocesc rapid in memoria surmenata si bingo! Stiu, e un vechi vecin, cu care am crescut impreuna, fratele unei prietene din copilarie, pe care-l pierdusem din vedere de cand terminasem liceul. Fusese la Onesti, locuieste acum in alt oras si mama ii daduse numarul meu de telefon.
Fericita la maxim, il intreb cu ce se ocupa, povestim despre familiile noastre o vreme, timp in care incep sa-mi amintesc de ce in perioada liceului il cam evitam: filozofa mult si greu de urmarit. In fine trec peste amanuntele astea, gandindu-ma ca iar gasesc defecte oamenilor, ma controlez, ii tai de vreo cateva ori dizertatiile cu care o lua pe campii, cand omul schimba brusc directia conversatiei. Evident ca eram cu garda jos, considerandu-ma intre prieteni. Ce parere ai tu despre o afacere, ma intreaba? Nu ti-ai dori sa-ti faci fericiti prietenii? Ai prieteni, nu? Oarecum in garda si supravietuind socului ma repliez: depinde la ce te referi. Imi raspunde intr-un fel care m-a descumpanit nitel „sau iti place sa-ti fie doar tie bine, nu-ti pasa de oamenii din jur?”. Usor iritata, incerc timid sa ma retrag cu remarca de bun simt ca si binele asta e relativ, ceea ce consider eu ca e bine pentru altul, altcineva poate gandi diferit. Satul probabil sa ma tot „tamaieze” trece la atac: cand sa ma sune sa-mi prezinte afacerea? Dupa ce ora ajung acasa? Sau a doua zi cand pot sa-l sun? Sau ma suna el? Neaparat trebuie sa vorbim pana nu e prea tarziu!
Intrebarile cadeau ca si rapaielile de gloante, am pretextat o treaba dupa masa, ceva de lucru urgent in momentul urmator si am reusit sa scap. Desi ii spusesem ca am treaba, a revenit seara cu un telefon, la care evident n-am raspuns. A revenit si azi, dar multumita optiunii de salvare a telefonului, stiu cine e si-l pot evita. Din pacate cunosc modul acesta de abordare si cu cat ma asediaza mai mult cu atat sunt mai putin curioasa ce „afacerea vietii” pierd! Am ramas cu un gust amar. Stiu ca fiecare umbla sa castige o paine dar de acum, cand ma vor cauta cunostinte extrem de vechi, voi banui ca au un interes ascuns si voi fi pregatita! Atentie la numerele necunoscute de telefon, se pare ca nu-s de bun augur!
Redsky2010's Blog 
Și eu am pățit o fază asemănătoare, aflând de la mama care a vorbit cu mama ei cu ce mă ocup.
Dar luase și numărul mamei mele de telefon și pe urmă a bătut-o pe mama la cap despre comportamentul meu.
Mama a ascultat ce a ascultat atunci, și… nu i-a mai răspuns nici ea ulterior.
Plus, de câte ori nu și-au amintit foști colegi de generală sau liceu de mine tocmai când aveau treabă prin București și nu aveau unde sta… hmmm…
Bună ziua ai dat şi belea ţi-ai căpătat! Nasoală situaţie, dar au mai păţit-o şi alţii. Am învăţat însă o metodă simplă, pe care o recomand şi altora. Poate fi chiar distractivă: când nu mai scăpam de „vorbă-lungă” şi mai mă şi irita cu cine ştie ce insistenţe, apasam o tastă de la telefon, până începea să ţiuie şi nu se mai auzea nimic. ” Alo, alo, nu se mai aude! Alo, mai eşti acolo? Al naibii telefon, ce-o fi având? Aloooooo…” Şi tot aşa, apoi închideam. Binenţeles că revenea, răspundeam şi spuneam doar frânturi de cuvinte, ca şi cum se pierdea semnalul, apoi nu mai răspundeam. Când m-am întâlnit, mi-am cerut scuze pentru telefonul care are oarece probleme tehnice. Mi-a recomandat un specialist în reparaţii pentru telefoane mobile. Să fie sănătos!
Şi, pentru ca să evit apelurile aiurea, după o anumită oră, seara, închid telefonul. După ce am fost apelat „din greşeală” pe la 3 dimineaţa şi nu o dată…am ales această metodă.
Ba nu-i apelul ratat ci o eventuala reintilnire,depanare de amintiri si…chiar o discutie de probabile afaceri.
Daca nu stie cum sa abordeze ,pierde!
Eu nu spun „nu”, pina nu aflu despre ce e vorba. De exemplu: tirrr, la usa. Deschid „Yes?”
Zice „O, hi, how are you today? We brougth you some very interesting brochures about Jesus”
Zic „Thank you very much, but I’m muslim” si inchid usa in timp ce ei o iau la sanatoasa. 😉
iti soft pt telefon care stie sa dea „reject” la toate numerele care te deranjeaza..si o face fara sa fi notificata :)) nici nu vezi ca te-a sunat „colegu afaceristu”
Aaaaa, esti de-o politete exagerata!
Eu am in ADN o chestie usor agresiva (sau chiar agresiva rau)! Daca ma ia cineva cu : egoisto, te gandesti numa’ la tine, alea-alea… nu-l las sa termine fraza si mi ti-l binecuvantez cu niste injuratuuuuri!!! Adica, mortii ma-sii, imi mananca timpul si nervii si ma face si nemernica? Clar ca nu mai avea aer de-o ventilatie, daca ma lua asa!
@ Alexandru: merci de idee! :))
Cu plăcere! 😀 Cum spuneam, poate fi chiar distractivă!
asta da, doar sa ai inspiratia sa nu-ti asculti nervii si sa raspunzi adecvat 😀
ori Amway, ori ceva asigurări! 😀 astea-s marile afaceri! obositori până la greţoşi cu insistenţele lor!! pffff! Băăăi, nu i-ai zis nimic de mamă? na, că m-am enervat şi eu!
Precis Amway!! Numai cand ma gandesc mi se urca sangele la cap!!!
@dianaemma- hai ca daca e vorba sa ajuti pe cineva e ok, din cand in cand si dupa posibilitati, merge, dar sa abuzezi de bunavointa mea si sa ma asediezi cu telefoanele mi se pare pueril. btw- ca in soneria aia de telefon „fraierul insista!”
@alexandru- ca bine zici :D, asta cu zgomotul de fond si cu semnalul nu mi-a trecut prin cap, dar e bine de stiut pe viitor!
@fosile- deja a pierdut, m-a asasinat de la prima convorbire! e departe sunt in siguranta!
@papa- daca era ceva in interesul meu imi expunea in 3vorbe din prima, chestiile astea preparatoare si care necesita timp, nu-mi inspira incredere. ma consider deja slaba ca nu i-am zis de la inceput ca nu ma intereseaza si acum trebuie sa-i ignor apelurile!
@escu- ei, asta da inventie desteapta!
@dr lecter- 😆 daaaaa, am mostenit prea multa politete si prea mult calm. de cele mai multe ori nu ma deranjeaza!
@georgie- si eu am suspectat ceva de asigurari dar cred ca pot trai si fara sa stiu adevarul 😀
@alexandra- astia au revenit iar pe piata, ca intr-o vreme n-am mai auzit de ei! sa fie sanatosi si sa faca multi bani, eu am destui 😆
da’ nu era coolnewsa!!! eram euuuu!!! iu-huuuu!
sari-mi-ar ochii si incrucisa-mi-s-ar ochelarii, m-am incurcat!!!! iertaaaaaaaareeeeeeeeeeee!!! in nemernicia mea ca un caine turbat, am gresit. cate flotari bag?
am corectat 😉
e saptamana mare. nu faci flotari. bati matanii. 100
bag, daca trebuie, ma caiesc sincer!!!
Mi-am amintit de un individ insistent-„simpatic” de la Vodafone, care mă tot suna, pentru că a văzut că sunt dispus să-i ascult toată „poezia” bine învăţată.
” – Alo, dl. Alexandru, sunt Macarie… de la Vdf. şi venim cu veşti bune pentru dvs.!
– Oooo, mulţumesc mult! În sfârşit, o veste bună pe ziua de azi! Că am avut parte numai de veşti proaste. (La celălalt capăt simt o ezitare în voce)
– Ştiţi, de fapt voiam să vă prezentăm o ofertă de nerefuzat, la care ne-am gândit special pentru dvs.
-Daaa? Mersi, mă bucur că sunt atât de important pentru Vdf . Vă ascult.
………………………………………………………………………………………………………..
Şi, după ce se chinuie omul să-mi explice cu entuziasm toată „minunăţia” de ofertă, îi spun că trebuie să mai mă gândesc şi, dacă nu se supără, să mai revină peste vreo 2 săptămâni. Şi, pentru că s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat, dar…scuze, am uitat cum era oferta! Şi iar începe cu „poezia”! Desigur, nu am acceptat-o, dar nu am putut să-l refuz într-un mod nepoliticos, trebuia să-l ascult, nu?. Aşa ce frumos îmi prezenta „vestea cea bună”! 😀 Deşi sunt cam nerăbdător de felul meu, cu acest om am avut o răbdare grozavă. Mă mir şi eu!
la asta ma gandeam, de ce stau asa prost cu rabdarea? pana m-am edificat: ma suna zilnic la munca vreo 2-3 tot asa cu diverse oferte si trebuie sa-i ascult desi am treaba, incerc sa inteleg ca incearca si ei sa-si faca job-ul… dar in timpul meu liber de acasa, ascult doar pe cine vreau eu 😉