Frunze…

E toamna, gandesc uitandu-ma in calendar. Privesc cu drag la vremea inca blanda si cu un oarecare regret la frunzele usor ingalbenite ale copacilor. Inca par aurite de soare, ca si cum vara prelungita le-ar fi inlocuit verdele cu bucati calde din astrul bland care inca ne incalzeste cu incredibila darnicie. Din cand in cand cate o frunza se desprinde lent si aluneca plutind agale spre pamant. Un covor abia ghicit s-a format pe alocuri, insa toate par intr-un usor contrast cu vremea. E nefiresc de cald, frunzele par ca se joaca intre cer si pamant, atmosfera calma nu da impresia de natura care se pregateste de periodica amortire.

Cu fiecare frunza cazuta fac mintal bilantul unei veri trecute prea rapid. O frunza pentru zilele lungi de munca si drumurile lente in zilele toride, in care asfaltul devenea lichid, iar aerul sufocant. O alta frunza pentru zilele in care am fentat zaduful si in loc sa alerg spre casa, am cotit in directia opusa, la strand, prelungind balacelile placute pana aproape de lasarea serii si apoi mergand agale dezmierdand cu pofta o inghetata. O alta frunza pentru vacanta atat de mult asteptata, petrecuta la malul marii, colorandu-ma pe nisipul fierbinte, desenand tatuaje pe picioare bronzate si baletand cu palete de ping-pong in marea care ne mangaia pana tarziu in zilele lungi de iunie. O alta frunza pentru un weekend prelungit petrecut in orasul din Moldova unde un suflet cald ma asteapta mereu si pe care m-am obisnuit sa-l stiu acolo si uit de multe ori sa-mi fac timp sa ajung. O alta frunza pentru gratarele de la sfarsitul saptamanii, scaldate in berici si inconjurate de rasete, poante si distractie fara griji. O noua frunza pentru zilele placute petrecute in gradina, aplecata pe-o carte, absorbind soarele fierbinte si linistea vegetatiei toropite de o vara care acum pare departe.

Nu mai numar frunzele, mi-e greu sa le urmaresc cum cad… Inca respir aerul inmiresmat de frunze vestede, ierburi uscate, menta deranjata si aromind proaspat atmosfera, nuci dezghiocate cu miros amarui-dulceag. Privesc in trecere un „arici” injumatatit aratand pudic o castana lucioasa si alung gandurile triste, e inca o vara nesperata. Deschid mainile larg sa cuprind caldura, sa-mi fac provizii pentru zilele cand soarele va fi mai putin darnic si ma las usor pe spate, pe pledul incalzit de soare. Cerul e dureros de albastru pe fondul copacilor galben aurii. Inchid ochii in lumina puternica si visez o noua vara, intr-un tinut unde iarna  nu ajunge niciodata si frunzele sunt verzi mereu…

Provocarea de luni a plecat de la Psi. S-au mai jucat si:

http://www.psi-words.com/2011/10/03/frunze-in-par/#comment-6321

http://cita-topa.blogspot.com/2011/10/frunze.html#comments

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/03/frunze/#comment-10605

http://scorpio72.wordpress.com/2011/10/03/provocarea-frunze/#comment-5445

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/02/frunze/#comment-12538

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/10/03/frunze/#comment-3537