Desmierdand floarea-soarelui

Am zarit din goana masinii care ma aducea spre casa de la mare, lanuri intregi de floarea soarelui, insa graba de a ajunge  si oboseala ne-a impiedicat sa oprim. Am ramas cu un dor de a surprinde surorile soarelui de aproape, pana azi, cand am reusit sa le rasfat. Prima data m-am apropiat timid, insa am nimerit un lan care abia incepuse sa infloreasca si o buna parte din surate erau semi-deschise sau priveau rusinoase dintre petalele ce le atarnau ca pletele in ochi dupa o noapte zbuciumata. Fiecare palarie galbena era dezmierdata delicat de albinele harnice, pe care le-am inoportunat nitel in dorinta de a le prinde la munca. M-am gandit ca poate ma aleg cu o impunsatura, insa am avut noroc: m-au tolerat cu gratie.

Dupa o vreme am gasit un alt lan de floarea soarelui, de data asta bogat reprezentat, cu palariile mari, aproape uscate si la distanta mica de un lan de grau. M-a atras stralucirea graului, care dupa cum il lumina soarele avea o nuanta mai stralucitoare sau mai stinsa. Nu batea vantul de loc, parea o mare de spice rumenite in arsita soarelui. Era liniste deplina, aveam senzatia ca se aude caldura cum creste, imi auzeam pulsand sangele in timpane si aerul cum devenea parca prea dens pentru respiratie. M-am incapatanat sa stau aplecata spre corola galbena, unde din nou albinitele culegeau polen cand mi s-a parut ca disting un miros placut. Mi-am apropiat nara aia sensibila si mirare mare! Floarea soarelui miroase divin! A vara, a soare, a copt, a paine si a altele placute, toate combinate intr-o aroma delicioasa! Invinsa de caldura si transpirand din absolut toti porii existenti, am abandonat sedinta foto a surorilor soarelui si m-am refugiat in interiorul climatizat al masinii.

Stiu ca e vara, canicula, torid, dar eu ador anotimpul asta! Campuri nesfarsite zambind copt in soare, lanuri nemiscate de culoarea aurului stins, sub un cer nemilos si aproape dureros de albastru, pe alocuri petece de verde abundent, imbracand cu nadejde si bune si rele, porumbul suplu ascunzand la piept stiuleti ai caror mot matasos abia se zareste, o natura zapacita de caldura, dar mustind de viata in adancuri! Cred ca ma inrudesc pe undeva cu floarea-soarelui de-mi place atat de mult caldura si ma rotesc dupa astrul galben toata vara!

Anunțuri

16 gânduri despre „Desmierdand floarea-soarelui

  1. Imi place atat de mult floarea soarelui, incat am facut un compromis: am in casa trei flori ale soarelui… de plastic. Asta e, pentru ca nu le poti avea proaspete tot anul, prefer sa le am acolo undeva, pe cele de plastic. Fotografiile tale sunt superbe- ca de obicei! 🙂

  2. Si eu am in curte cateva flori de soare. NU au inflorit inca. In schimb alte alte flori galbene inrudite cu floarea soarelui. Imi place galbenul lor solar, cald si vesel profilat pe cerul senin.

  3. eu suport greu căldura şi nu mă topesc după vară, dar nici nu aş putea spune că umblu bosumflată. 😀 însă îmi place şi mie mult floarea soarelui, sora soarelui…. în goana maşinii le privesc şi eu dar numai pentru că aici, la noi, nu prea sunt lanuri că altfel m-aş duce să mă adăpostesc la umbra lor! 😀

  4. superba descrierea recreatiei tale în lumea palariilor galbene! minunate fotografiile!
    PS: anul acesta am semanat 20 de floarea soarelui si de iesit, a iesit una singura! O iubesc, si o alint „soarele meu mic” 🙂

  5. Absolut superbe poze! Ai surprins atât de bine toată frumuseţea acestei flori minunate! Felicitări, dragă Red! Şi…o seară cât mai bună! 🙂

    PS. Eu încă nu am ajuns la câmp! Dar…urmează!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s