Istoria Timisoarei: Piata Unirii

Piata Unirii mi-e extrem de familiara deoarece o strabat zilnic in drumul catre casa sau ori de cate ori intervine ceva de cumparat. Daca initial arata dezolant, in ultimul timp o mare parte din cladiri au fost renovate si de vreo doi ani in preajma Sarbatorilor prinde viata sub lumina calda a instalatiilor electrice. Acum sub mantia zapezii, stralucirile se inmultesc si totul capata un aer de poveste. Am incercat sa aflu mai multe despre inceputurile acestei piete. Iata ce am gasit:

Piata Unirii reprezinta cea mai veche piata din Timisoara, in stil baroc, numele sau initial fiind Piata Losonczy, dupa comitele Stefan Losonczy ucis de turci in 1552 cand cetatea a fost cucerita. Se mai numeste si Piata Domului, dupa Biserica Catolica cu noua altare si o orga deosebita, prezenta pe o latura a pietii.

Pentru a intelege denumirea de astazi e necesara aminti ca la mijlocul anului 1919 Banatul devenise o zona fierbinte a Europei si a avut un loc important in dezbaterile taioase de la Conferinta de pace de la Paris, Conferinta ce hotaraste dezmembrarea provinciei. Unitatile militare sarbe urmau sa paraseasca teritoriul ocupat din Banat si sa se retraga la vest, dar au facut acest lucru abia in 27iulie 1919. La 1August intra prima unitate romaneasca de jandarmi, iar in 3August1919 Unitaile Armatei Romane isi fac intrarea solemna in oras si sunt primite triumfal in actuala Piata a Unirii. Iata cum consemneaza martorii vremii evenimentele: „Anunţul dat s-a lăţit ca fulgerul printre români şi însufleţirea a fost atât de mare încât bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni s-au grăbit să ia parte la sărbătoarea cea mare a primirei fraţilor cari ne-au adus libertatea dorită de veacuri. Manifestarea publicului pentru acest moment înălţător a fost spontană, instinctivă, iar nu pusă la cale şi a decurs în cea mai perfectă ordine, cu toate că afluenţa de mase a fost enormă. Peste 100.000 de oameni, de pe cuprinsul întregului Banat, sosiţi cu trenul, cu căruţele sau călare au fost prezenţi la această sărbătoare românească. Aspectul Timişoarei avea, parcă, altă înfăţişare. Flamura tricoloră împodobea o mare parte a caselor, drapate şi ele cu covoare româneşti şi ghirlande de flori. Străzile erau inundate de mulţimea celor dornici să ovaţioneze soldaţii unui Regiment care a luptat cu eroism pe fronturile din Dobrogea şi Moldova.” Mi se pare incredibil acest gest spontan de patriotism acum in vremuri atat de tulburi!

Revenind in zilele noastre, Piata adaposteste o fantana a carei apa cu un gust usor salciu era la mare cautare intr-o vreme, unii sustinand ca ar avea proprietati tamaduitoare. Apele sale provin dintr-un put sapat la 408 metri din anul 1894. Forajul a fost executat de Seidl Gyula, proprietarul unei fabrici de masini si expert in forari. Timisoara fiind amplasata pe un teren mlastinos, aparuse necesitatea obtinerii unei ape potabile de mare adancime.

Cunoscatorii pot descoperi cu usurinta in pavaj, desenata discret o harta micuta a Bastionului vechii cetati a Timisoarei, unde se pot zari cu usurinta cele  opt porti de intrare in oras.

Piata este incadrata de Palatul Baroc, Cladirea Vicariatului Sarb, Liceul Lenau si cateva case ale breslelor, transformate acum in locuinte.

Vara locul este impanzit de terase si invie seara dupa lasarea intunericului cand atmosfera devine respirabila. Iarna e un loc pustiu, locul neadapostit fiind mai intelept a fi evitat datorita vantului nemilos care biciuie cu rautate. Trecatorii grabiti ignora zona, cladirile luminate delicat folosind tot felul de trucuri si neoane ascunse savant, pentru a iesi in evidenta. Desi rece in aceasta perioada, Piata Unirii este departe de a fi locul vechi, prafuit si lipsit de culoare care era cu ceva ani in urma, pastrandu-si farmecul patinat al vremii.

Poftiti la o lingurita de istorie: Gabriela Ilies, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Gabriela Neagu, Melami, Elisa.