Jurnal de vacanta: Ziua 2- Nidri si Mikros Gialos

Fiind gasca extinsa n-am reusit sa ne mobilizam nici intr-o zi sa demaram decat inspre pranz, dar soarele de septembrie si crema cu factor de protectie 20 ne-a ocrotit suficient pentru a obtine o culoare aramie delicioasa! Revenind la traseu, a doua zi am decis sa vizitam orasul cel mai apropiat de Lygia, pe coasta estica a Lefkadei, Nidri. Aspectul marii nu trece aici de aparenta unui lac obisnuit, cu apa verzuie transparenta, abia usor valurit, inconjurat de coastele muntoase ale continentului apropiat sau cele proprii insulei.

Am facut cateva bai si ne-am rastingnit la soare pret de vreo ora, insa cum apa nu permitea snorkel-itul, am migrat spre un golf din partea sudica a insulei, Mikros Gialos. Drumul prin munti ne-a dezvaluit privelistea portului de la Nidri, marea imbratisand muntele in tot felul de ipostase spectaculoase, imagini usor incetosate uneori de stralucirea soarelui sau a apei reflectate in mii de sclipiri.

Plaja amenajata artificial, delimita clar adancimea apei dupa nuantele de albastru-verzui deschis pana la bleumarin. Apa nu avea azuriul zilei precedente, insa claritatea te uluia. Tot plaja cu pietre de marime medie, sezlonguri si umbrele, un golfulet micut, cochet, flancat de versanti  inalti, pe care se zarea soseaua taiata adanc, matematic, in stanca. In larg, cateva ambarcatiuni se odihneau nemiscate. Putina lume, spre capatul plajei inca niste romani, pe care totusi ne-am marginit sa-i ascultam fara a ne baga in seama cu ei. In parcare doi conationali ramasesera fara benzina pentru iahtul inchiriat si i-am ajutat sa ajunga la o benzinarie. In general ne-am ferit de romani pe tot parcursul vacantei, nu pentru ca ne-ar fi rusine cu tara noastra, ci doar pentru ca mereu ieseau in evidenta strigandu-se unul pe altul, vorbind si razand zgomotos, atragand atentia asupra lor. Parca altii sunt mai rezervati sau doar asa mi s-a parut mie!

Malul terasat mi-a permis o balaceala de zile mari avand aceeasi adancime controlata paralel cu tarmul. Am incercat sa surprind frumusetea apei, a felului deosebit in care golfuletul se culcusea la poalele muntelui, a modului in care apa parea de smarald, curata si clara ca-ntr-un acvariu imens.

 

Soarele apune aici undeva dupa munte, asa ca am ratat oarecum asfintitul, am mai respirat putin aerul sarat, am salutat marea si ne-am incolonat spre masini dornici de o masa calda si un pahar de vorba pe malul piscinei.